În timpul Războiului Rece, era ceva obișnuit ca submarinele NATO și sovietice să urmărească nave de suprafață și alte submarine pentru a aduna informații și a elabora tactici pentru scufundarea navelor în cazul în care conflictul ar fi escaladat, arată o analiză a publicației americane NationalInterest.

De multe ori, aceste hărțuieli submarine o luau razna, iar coliziunile provocau daune de ambele părți. Așa s-a întâmplat și în anul 1984, când submarinul sovietic Petropavlovsk de clasă Victor a lovit portavionul USS Kitty Hawk. Ziarul New York Times a relatat episodul ciocnirii care a avut loc la 21 martie 1984.

„Ofițerii navali au spus că Kitty Hawk, care transporta 85 de avioane, se afla în Marea Japoniei, la exerciții navale comune cu forțele sud-coreene". De asemenea, scria ziarul american la acea vremea, portavionul știa că este urmărit din umbră de submarinul sovieticilor. Un joc de-a șoarecele și pisica se derula între cele două ambarcațiuni, forțele SUA presupunând că submarinele sovietice vor să testeze dispozitivele antisubmarine americane.

Relatările mai arată că marinarii de pe Kitty Hawk au fost cuprinși de o anumită stare în momentul în care submarinul a ieșit la suprafață și a lovit portavionul.

Conform informațiilor inițiale, submarinul nu se deplasa cu lumini de navigație așa cum cer regulamentle internaționale. Regulile spun că un submarin trebuie să acorde prioritate vaselor atunci când iese la suprafață și să se supună aceleiași reguli când ajung deasupra apei.

Agenția de presă UPI a explicat că portavionul, însoțit de opt escorte, „aparent ar fi trecut peste pupa submarinului, pe măsură ce acesta ieșea la suprafață”.

NationalInterest notează că David Rogers, căpitanul portavionului Kitty Hawk, se afla pe punte în momentul coliziunii și a simțit un „frison, un fior destul de violent”, potrivit site-ului oficial al Marinei SUA.

Ulterior, amiralul în rezervă Richard M. Dunleavy explica și că timp de trei zile înaintea ciocnirii, submarinul fusese detectat de elicoptere lansate de pe un alt portavion.

Responsabilitatea acestui incident a aparținut exclusiv rușilor „pentru că s-au plasat într-o poziție foarte periculoasă”.

Amiralul mai comenta la vremea respectivă că nu a înțeles cum de căpitanul submarinului a putut să facă o astfel de eroare de judecată.

Tot NYT relata că nu au existat dovezi privind scurgeri radioactive provenind de la submarinul sovietic, iar Kitty Hawk nu s-a ales decât cu o gaură superficială, după care și-a reluat manevrele.

În Marea Japoniei au avut loc numeroase coliziuni sau incidente care puteau să se transforme în catastrofe maritime. Spre sfârșitul anilor '60 distrugătoarele sovietice au navigat frecvent în apropierea celor americane și nu de puține ori au intrat în coliziune.

Ciocnirea dintre Kitty Hawk și submarinul rușilor nu a fost cea mai serioasă coliziune în timpul Războiului Rece.

În 1974 un submarin sovietic s-a ciocnit cu submarinul James Madison, ambele nave cu propulsie nucleară scufundându-se în largul coastei Scoției. Kate Hudson, de la Campania pentru Dezarmarea Nucleară, consideră că incidentul din 1974, devenit public abia în 2017, a arătat „riscurile enorme” ale armelor nucleare. „Istoria armelor nucleare e una a accidentelor, a posibilelor catastrofe și a mușamalizărilor”, spune acesta, citat de NationalInterest.