Recent, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române a publicat o carte, care atrage atentia chiar prin titlul său: "Intre istorie şi judecata posterităţii".
O cronică a ultimilor 80 şi mai bine de ani din viaţa ţării noastre şi nu numai. Este scrisă de cineva, care prin desfăşurarea vieţii sale a fost confruntat cu o serie de întâmplări şi trăiri speciale: Alexandru Budişteanu - fost arhitect-şef al Capitalei între 1977 şi 1983 (perioadă în care Nicolae Ceauşescu era "lovit" de entuziasme urbanistice). Motivaţia cărţii, pe care a realizat-o sub forma unui dialog memorialistic, beneficiind de un parteneriat cu doamna istoric Flori Bălănescu, o constituie faptul, că "în viaţa fiecărui om apare un timp, când acesta simte nevoia să-şi facă un bilanţ, întrebându-se ce rămâne după el". Acesta este cazul lui Alexandru Budişteanu, având în vedere că s-a născut în anul 1928.
Intransigenţa dictatorului
"Această carte a fost gândită ca o mărturie a unei existenţe, care, cu cele bune şi cu cele rele ale sale, apreciez că poate fi considerată un prilej de meditaţie", ne-a declarat autorul. "Momentul crucial al existenţei mele a fost perioada, când am fost arhitectul-şef al Capitalei şi când, mergând pe linia unei aparente obedienţe, am încercat să-mi promovez capacitatea profesională, precum şi idealurile mele de patriotism, fără a risca ceva, recunosc, din punct de vedere al vieţii mele personale şi sociale.
Deci, nu mă consider un rezistent faţă de regimul respectiv şi în esenţă nu ar avea rost să pretind, că am fost altceva decât am fost. Am trăit cu iluzia, că aş fi putut fi atât de abil, încât să-l influenţez pe Ceauşescu să accepte viziunea mea urbanistică asupra dezvoltării Capitalei. Iluzie care s-a spulberat destul de repede, confruntându-mă cu intransigenţa dictatorului şi devenind conştient de eşecul meu.
În ciuda insuccesului meu de ansamblu, am avut satisfacţia să pot avea totuşi unele succese notabile, cum au fost printre altele, salvarea bisericilor Sfântul Gheorghe Nou şi Sf. Elefterie Vechi, precum şi a comunei Săftica. În esenţă, vreau să menţionez, că mărturia mea se doreşte a fi o autobiografie cu valoare monografică a societăţii, în care am trăit cu toţii".
"Nu vă vindeţi sufletul!"
Care au fost circumstanţele care au dus la "apropierea" sa de Ceauşescu? "Cu riscul de a mă repeta: după cutremurul din luna martie 1977 am fost numit arhitect-şef al oraşului Bucureşti. În această carte descriu circumstanţele care au dus la numire, care a fost făcută personal de către şeful statului - Nicolae Ceauşescu. Am avut această funcţie timp de 6 ani, până în anul 1983. A fost perioada cea mai dificilă din viaţa mea. Prin activităţile profesionale pe care le avusesem şi până atunci, luasem cunoştinţă şi fusesem angajat în activităţi profesionale cu implicaţii sociale importante, în ţară şi în lume.
Ceea ce a urmat însă acum, în perioada funcţiei de arhitect-şef al Capitalei, în special datorită contactului nemijlocit cu cel, care hotăra totul în ţara noastră, s-a constituit într-un alt fel de experienţă de viaţă, care se cere descrisă, înţeleasă şi care trebuie să constituie un avertisment şi un îndreptar pentru un comportament în situaţii limită similare", subliniază Alexandru Budişteanu.
Nu putem omite faptul că, în cartea de faţă, autorul prezintă în acelaşi timp, în completare, întreaga sa viaţă. Ceea ce, după cum spune chiar domnia sa, "ne permite să judecăm, conform unui raport util de cauzalitate explicată, perioadele parcurse, inclusiv motivaţiile şi consecinţele acestora, ca trăiri personale şi ca prezentări ale scenariilor sociale străbătute. În concluzie, pentru cei care citesc această carte şi în special pentru cei tineri, vreau să le spun răspicat: Nu vă vindeţi sufletul! Deoarece pactul cu diavolul nu te poate face învingător niciodată".
Recomandările noastre
