Unul dintre principalii artişti francezi contemporani, Christian Boltanski, a murit, miercuri, la vârsta de 76 de ani la Paris. Viața fotografului și artistului plastic a fost marcată de Holocaust.

Decesul lui Christian Boltanski a fost confirmat de Bernard Blistene, fost director al Muzeului de Artă Modernă de la Centrul Pompidou din Paris, care i-a consacrat o expoziţie în 2020. "A murit în această dimineaţă la spitalul Cochin (din Paris), unde se afla de câteva zile. Era bolnav. A fost un om modest, a ascuns lucrurile cât de mult a putut", a declarat Blistene pentru AFP, confirmând o informaţie publicată de Le Monde.

Autodidact, artistul plastic şi fotograful Christian Boltanski, a cărui copilărie a fost marcată de Holocaust, a abordat în arta sa, de-a lungul întregii vieţi, absenţa, dispariţia şi teama universală în faţa morţii.

El a fost partenerul de lungă durată al lui Annette Messager, un alt artist plastic de renume.

„Vă rămâne unul dintre cei mai mari povestitori ai vremurilor sale”

Cel care se considera un artizan al memoriei a „luptat împotriva uitării şi dispariţiei" prin opere care reprezentau un melanj de obiecte eteroclite, înregistrări video, fotografii şi instalaţii.

„Este o pierdere foarte mare", a declarat Blistene. „El a iubit, mai presus de orice, această transmisie între fiinţe, prin poveşti, prin amintiri. Vă rămâne unul dintre cei mai mari povestitori ai vremurilor sale. A fost un inventator incredibil", a adăugat el.

Fiu al unui medic evreu convertit de origine ucraineană şi al unei corsicane, Christian-Liberté Boltanski s-a născut la 6 septembrie 1944. În timpul Ocupaţiei, mama sa, bolnavă de poliomielită, l-a ascuns pe tatăl său sub podeaua apartamentului. Ei au simulat un divorţ şi au susţinut că tatăl a părăsit Parisul.

Nepotul său, Christophe Boltanski, a relatat despre această familie atipică în cartea „La Cache", distinsă cu premiul Femina în 2015.

În 2020, Centrul Pompidou i-a dedicat lui Christian Boltanski expoziţia „Faire son temps", concepută ca o operă unică gigantică.

Evenimentul s-a deschis cu un șoc vizual: un videoclip al unui bărbat așezat care continuă să vărsăm. Video care povestește despre închiderea trăită de familia sa în timpul războiului și anii care au urmat, impregnată cu povestea omniprezentă a Shoah-ului.