Fragmente de jurnal.
Astazi publicam ultimul fragment din cartea de memorii a lui Günter Grass, „Decojind ceapa”. Volumul apare de saptamana viitoare in librariile romanesti, la Editura Polirom, in traducerea lui Victor Scoradet.
Acum un an, cartea starnea un scandal in Germania, dupa ce scriitorul marturisise ca s-a inrolat la 17 ani in trupele naziste Waffen-SS. In acest fragment, Grass rememoreaza secvente din timpul razboiului, care l-au inspirat sa scrie, 12 ani mai tarziu, tragedia „Plebeii fac repetitii pentru o rascoala”.
„Ne iubeam pe noi si arta. Iar atunci cand, la jumatatea lui iunie, ne aflam la marginea altminteri pustiei Potsadmer Platz si vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre in tancurile sovietice, nu am parasit sectorul american, am ramas la marginea estica a acestuia, dar am trait puterea si neputinta atat de viu, incat gesturile si izbitura pietrelor ni s-au intiparit in minte; motiv pentru care doisprezece ani mai tarziu am scris tragedia mea germana „Plebeii fac repetitii pentru o rascoala”, in care muncitorii revoltati sunt lipsiti de orice plan si alearga fara tinta in cerc, in vreme ce intelectualii, pe care planul ii ajuta intotdeauna sa gaseasca cuvintele potrivite, esueaza in propriul lor orgoliu.
Atunci n-am facut decat sa ne uitam. Mai mult n-am indraznit. Din cauza ca tu veneai, protejata, din tarcul ocrotit care era Elvetia, spaima era noua pentru tine; a mea redestepta o alta, prescrisa. Tipul de tanc imi era cunoscut: T-34.
Cand vazuseram destul, am considerat necesar sa plecam. Violenta ne inspaimanta. Sa faci ceva, sa arunci cu pietre in tancuri, ne reusea eventual in gand. Ca doar noi aveam arta noastra. Aproape ca ne era de ajuns.”
Recomandările noastre
