International
Armele nucleare, marea amenințare pentru omenire. Ce sunt teribilele instrumente care pot rade viața de pe Pământ
Bombă atomică. Sursa foto: Pixabay
Din cuprinsul articolului
Armele nucleare, instrumente deținute de marile puteri ale lumii, folosite deocamdată doar ca amenințare. În cea mai agitată perioadă a omenirii, după Al Doilea Război Mondial, folosirea cestor instrumente teribile ar putea însemna sfârșitul. Iată câteva detalii despre cea mai nocivă invenție a umanității, devoltată de marii pionieri ai fizicii nucleare. Părintele „bombei atomice” este considerat Robert Oppenheimer.
Marea amenințare a vremuriloc actuale: armele nucleare
O armă nucleară are două componente principale: un focos extrem de puternic care explodează deasupra țintei și un sistem de lansare, de obicei o rachetă.
Rachetele nucleare pot fi lansate dintr-un depozit subteran, dintr-un lansator mobil terestru (practic un camion de mari dimensiuni), dintr-un submarin sau dintr-un bombardier care zboară la altitudine mare.
Unele focoase nucleare pot fi, de asemenea, lansate de artilerie grea sau lansatoare multiple de rachete sau plasate în sol ca mine nucleare terestre.
Toate armele nucleare au o putere distructivă enormă. Eliberează forțele foarte puternice care țin împreună atomii – elementele constitutive ale întregii materii. Majoritatea au o putere explozivă cuprinsă între 100.000 de tone de TNT echivalent (100 kilotone sau kT) și câteva milioane de tone (MT).
O rază de acțiune intercontinentală
Multe rachete nucleare au o rază de acțiune intercontinentală, caz în care ogivele sunt lansate pentru scurt timp în spațiu. Aceste rachete transportă mai multe ogive (de obicei între 3 și 12).
Astfel de ogive (arcul rachetei) reintră în atmosferă individual, la o altitudine mare deasupra țintei, deplasându-se cu o viteză de câteva ori mai mare decât cea a sunetului. Astfel încât o singură rachetă lansată poate lovi mai multe ținte aflate la sute de kilometri distanță una de alta. Armele nucleare sunt foarte robuste – în timpul reintrării în atmosferă, ele strălucesc și capătă culoarea albă. Pot atinge țintele la mai puțin de 30 de minute după lansare.
Deși se fac comparații cu explozivii convenționali, o ogivă nucleară are efecte mult mai distructive. Ea produce un impuls electromagnetic intens (EMP) care poate distruge echipamentele electronice, o lumină orbitoare, radiații nucleare intense, o minge de foc extrem de fierbinte. Capabilă să provoace incendii și arsuri la distanțe mari, o undă de șoc extrem de puternică și particule radioactive care pot fi transportate pe distanțe de mai mulți kilometri în direcția vântului.
O forță distructivă de speriat
Primele arme nucleare au eliberat cantități enorme de energie prin divizarea nucleului atomilor de uraniu sau plutoniu. Acest proces se numește „fisiune nucleară”. O explozie nucleară are loc atunci când se adună o „masă critică” suficient de mare de uraniu sau plutoniu.
De exemplu, bomba nucleară aruncată asupra orașului japonez Hiroshima spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a avut o putere de aproximativ 15.000 de tone de TNT sau 15 kilotone (kT).
Majoritatea țărilor industrializate care dispun de centrale nucleare – de exemplu, Japonia, Coreea de Sud, Germania și Brazilia – ar putea construi arme nucleare în câteva luni, dar aleg să nu o facă. Brazilia, Suedia și Africa de Sud au avut cândva programe de armament nuclear, dar au decis să le abandoneze.
Statele Unite, Rusia Sovietică, Marea Britanie și Franța au dezvoltat arme nucleare începând cu 1950. Oamenii de știință au testat și construit un nou tip de armă nucleară folosind o combinație între fisiune și un alt proces numit „fuziune nucleară”. Această armă mai nouă este adesea numită bombă cu hidrogen, armă termonucleară sau bombă H.
Țările care dețin armele înspăimântătoare
Nouă țări dețin arme nucleare: SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie, India, Pakistan, Israel și Coreea de Nord. În total, există aproape 4.000 de arme gata de lansare. Alte aproape 8.000 sunt păstrate în diverse depozite secrete. Numărul total actual deținut de toate cele nouă națiuni este de aproximativ 12.000. 90% dintre acestea aparțin SUA și Rusiei.
În cazul orașelor, consecințele exploziei unui singur focos nuclear sunt atât de grave încât medici renumiți, Crucea Roșie și Semiluna Roșie, precum și sute de studii au concluzionat că un răspuns medical și umanitar eficient ar fi imposibil.
Dacă ar fi detonate câteva zeci sau sute de focoase, acestea ar provoca incendii uriașe în orașe, rafinării de petrol și alte ținte extrem de inflamabile. Particulele de fum persistente, aflate la altitudine mare, ar perturba clima globală, provocând colapsul agriculturii și foamete la nivel mondial.
Studiile alarmante
Numeroase studii au examinat victimele de la Hiroshima și Nagasaki, cele două orașe japoneze în care Statele Unite au detonat bombe atomice „mici” de fisiune în 1945, spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cercetătorii au examinat, de asemenea, efectele unei serii de teste cu arme mai puternice efectuate de SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța și China. Testarea bombelor nucleare în atmosferă a fost interzisă la nivel mondial în 1963, după ce s-au găsit materiale radioactive într-o serie de produse alimentare, în special stronțiu-90 în lapte.
sursa: sgr.org.uk
