Trei mari evenimente în plan geopolitic au atras atenția comunității internaționale asupra armatelor private rusești - așa numitele Privat Military Company (PMC), în principal asupra Grupului Wagner. Este vorba de războiul civil din Siria, conflictul intern post-Gadhafi din Libia și războiul din Ucraina.

Acestora li se adaugă conflicte minore din Africa centrală și recent, așa-zisa criză generată de armata lui Prigojin, la 25 iunie în Rusia. Despre Grupul Wagner am mai scris în paginile publicației noastre. În articolul de față mă voi ocupa de alte PMC rusești care, chiar dacă nu sunt la fel de periculoase, sunt importante în arhitectura extinderii influenței Moscovei în exterior.

O simplă expunere de motive privind înființarea lor

Cum arătam și în textele anterioare, armatele de mercenari nu au apărut prima dată în Rusia, dar particularitățile statului rus - în primul rând necesitatea protecției și controlului unui teritoriu vast utilizând, atunci când este nevoie,  orice tip de mijloace - au facilitat revitalizarea acestor structuri după 1990.

În anii din urmă, activitatea lor s-a extins și în străinătate, pe urmele consilierilor militari sovietici care sprijineau forțele autohtone în războaiele anticoloniale din Africa, stânga comunistă în America Latină sau statele arabe împotriva Israelului. Totul - la vremea respectivă - pe fondul confruntării dintre cele două mari blocuri protagoniste ale Războiului Rece. Pentru rușii de astăzi, istoria colonială și vechile mișcări de emancipare socială din așa-zisa ,,lume a treia’’, reprezintă o importantă resursă strategică, luată în calcul în contextul recuceririi sferelor de influență de altădată.

Într-un mod sau altul, aceste mini-armate - uneori, avem de-a face cu armate în toată regula - sunt legate de Kremlin care le asigură un gen de protecție în fața legii, grupările fiind, în esență, ilegale. Relația cu Kremlinul este mai subtilă decât se crede și cuprinde canale oculte de finanțare, în ambele sensuri și mecanisme de subordonare și transmitere a ordinelor.

Pentru Kremlin, acestea reprezintă instrumente extrem de flexibile în teatrele de operații din străinătate - Ucraina și Siria sunt doar două exemple - sau acolo se deschide perspectiva unei influențe pe termen lung. Flexibilitatea derivă și din faptul că în străinătate, grupurile armate operează în regim de piață liberă iar pierderile lor nu sunt monitorizate sau înregistrate ca pierderi oficiale. Statul nu are nicio responsabilitate în cazul morților și dispăruților în acțiuni de luptă.

Cu timpul, structurile de acest tip au completat statutul VIP al oligarhilor, dar cu bătaie lungă. Există temerea, în rândurile lor, că statul rus ar putea intra în disoluție și va fi nevoie de o protecție personală la alt nivel.

Principalele PMC rusești

Legiunea Imperială Rusă (LIR) - ramura armată a Mișcării Imperiale Ruse, formațiune de extremă dreaptă cu ideologie neonazistă, înființată în 2002. Personalul este format din aproximativ 800 de foști militari și acționează preponderent în Donbas. Începând cu 2021, și-a extins activitatea în Libia și Siria, alături de Grupul Wagner. LIR, ca și gruparea-mamă, are legături cu mișcări neonaziste ilegale din Finlanda, Suedia, Germania, Spania.

Centrul R - un grup format din 700 de operatori, finanțat de oligarhii Ghennadi Timcenko și Oleg Deripaska. Este subordonat informal Ministerului Apărării. Înființat în 2018, se ocupă de protecția instalațiilor civile și militare din Ucraina, Siria, Irak, Georgia și Somalia.

Sewa Security Services (SSS) - cuprinde câteva sute de persoane, foști militari din cadrul Ministerului de Interne al Rusiei, căruia i se subordonează informal. Șeful acestei structuri este Evghenii Khodotov, fost colonel în ministerul menționat mai sus. Aceste este și proprietarul societății M-Finance în care este asociat cu E. Prigojin. SSS acționează exclusiv în Republica Africa Centrală ca filială a societății Lobaye Invest a aceluiași Prigojin.

Grupul RSB - societate de protecție cu birouri deschise legal în Africa și, până nu demult, în Uniunea Europeană. Membrii săi acționează în Ucraina, Libia, Somalia și, pentru perioade scurte de timp, în Indonezia și Guineea - mai ales pe segmentul combaterii pirateriei.

Grupul Patriot - a fost creat de Serghei Șoigu, ministrul apărării, la sugestia lui Vladimir Putin. Aparent nu are legătură cu instituția condusă de Șoigu dar, în realitate, primește ordine direct de la cabinetul ministrului și rareori prin intermediul GRU. Situații de acest gen apar atunci când se simte nevoia unui control al activității grupului Wagner în spațiile africane.

S-a întâmplat de cel puțin trei ori în ultimii ani când ambasadorii Federației Ruse din spațiile respective s-au plâns de ,,aroganța wagnerioților’’ în relația cu misiunile diplomatice.  Patriot este specializat în acțiuni din aceste spații fiind prezent în Republica Africa Centrală, Burundi, Sudan și Gabon. Ca mai toate PMC-urile rusești, activează în Ucraina și Siria.

Zar’s Wolves. Este cea mai veche structură paramilitară rusă fiind înființată la începutul anilor 90. Acum este condusă de o mai veche cunoștință de-a noastră: Dmitri Rogozin, fost vicepriministru al Federației Ruse. Operează numai în Ucraina

Există, de asemenea, două grupuri speciale dintre care unul cu o contribuție majoră în războiul din Ucraina: Akhmat PMC. Este o structură de aproximativ 5000 de militanți, majoritatea ceceni, condusă de liderul de la Groznîi, Kadîrov. Cealălalt, mai puțin cunoscut - Andreievski Krest - a fost înființat cu fonduri colectate de Biserica Ortodoxă Rusă. Nu participă la lupte dar pregătește detașamente paramilitare pentru Ucraina.