Armata e cu noi! Ce a făcut Cătălin Harnagea din dragoste pentru cultură.

Revoluția l-a prins pe Cătălin Harnagea inginer la Brigada Metrou a Trustului Energoconstrucția. Terminase Hidrotehnica și era inginer pe construcții subterane.

„În 90 eram pe șantier, țin minte și acum, șantierul de pe Bulevardul Macaralei, actualmente Pallady, unde se făcea o extindere a liniei de metrou, de la Leontin Sălăjan cum se nume atunci, până spre Policolor. Linie de metrou a cărei construcție s-a oprit, s-a acoperit cu pământ. Și după 15 ani s-a reluat.

Și au fost evenimentele din iunie 90, la care nu am participat foarte activ. Dar stând foarte aproape cu casa, în zona Sălii Palatului, mereu eram prezent în Piața Universității, ca toată lumea.

Și, după iunie 90, am zis „Domnule, nu mai pot să stau pe șantier”. Cu toate că atunci, ca inginer pe șantier luai niște bani. Și-am zis, „Eu vreau să fac ceea ce n-am putut să fac înainte de 89”. Și anume, să scriu”,a  declarat fostul șef SIE în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro.

Să-i dăm Cesar-ului ce-i al Ceasar-ului

Înainte de 89, a existat o perioadă în care Cătălin Harnagea s-a retras de la facultate și a vrut să dea la Regie. Părinții săi nu au fost fericiți, ba din contra.

„Părinții m-au înțeles, într-un final. Am revenit și am terminat Hidrotehnica. Dar geniul, nu neapărat al răului, dar geniul care m-a influențat, a fost Radu Mihăileanu, prietenul meu de o viață. Care a fugit în 1980 din țară, a ajuns ceea ce a ajuns acum, o mare vedetă de cinema și de teatru și de scenaristică. El a câștigat acum Cesar-ul pe scenariu foarte bun, pe „Concert”, care a fost văzut și la București. A plecat, a fugit…

Făcusem înainte de 1989 o trupă de teatru, destul de clandestină, cu piese destul de ciudate, cu mesaje destul de ciudate. Cu regi care erau identificabili cu Ceaușescu. El (Radu Mihăileanu, n.e.) a plecat și atunci am vrut să încerc să dau la Regie”, a explicat Cătălin Harnagea.

Poate avea cultura succes comercial?

Fostul director SIE a povestit în premieră cum s-a întâmplat ca, într-o zi, spectatorii Teatrului Mic să fie speriați tocmai de cei care veniseră să salveze reputația teatrului, de militarii Corpului de Gardă al Armatei Române.

„Foarte mulți ani am lucrat la Teatru Mic la organizarea de spectacole… Am cunoscut oameni extraordinari, în afară de actori, regizori. Era o vedetă a organizării de spectacole, Gilda Teodorescu, care de ani de zile lucra la teatru Mic. De fapt, ea a fost cea care a ținut teatrul pe o linie comercială. Ea și cu Dinu Săraru. Teatru Mic vindea și scotea spectacole comerciale, pentru care n-aveai probleme să vinzi bilete…

Noi aveam obligația să fie sala plină tot timpul, la Teatru Mic sau la Foarte Mic, în turnee. La un moment dat, am făcut o legătură între Armată și Teatru. Și ca să spun o chestie mai drăguță, am avut un contact foarte bun cu Corpul de Gardă  al Armatei Române. Atunci era col. Cernat, care era comandantul Corpului de Gardă, cel care dă onorul”.

Armata e cu noi!

„Și, când aveam probleme cu spectatorii, el ne trimitea.. ca să avem vânzare că probabil că Dinu Săraru trebuia să raporteze câși spectatori a avut… Și atunci, el (col. Cernat, n.e.) ne trimitea vreo trei autocare de militari. Și țin minte că, la un moment dat, a ieșit puțin scandal, fiindcă era o piesă de teatru cu… nu foarte mulți spectatori…

Civilii intraseră deja în sală și militarii încă nu veniseră și s-a întârziat deja un pic începerea spectacolului. Și-au apărut vreo patru autocare de militari. Și normal că, să-i bage în sală, trebuia să-i bage fuga marș. Și oamenii au înțepenit. Fiindcă au început să intre militari, să se așeze rând pe rând, rând pe rând… Ăia au zis… „Domnule, ne iau, ne arestează ăștia!” Deci, ce să zic, a fost o experiență…”, a mai spus Cătălin Harnagea.