Momentul trecerii în noul an marchează reînnoirea vieții și eliminarea apăsărilor din trecut. Din acest motiv, românii au simțit mereu nevoia de a asocia această trecere cu obiceiuri și datini, separat de semnificațiile religioase. Zona Bucovinei, dar și cea a Ardealului sunt bogate în astfel de tradiții.

În majoritatea satelor din Ardeal, Anul Nou are o semnificație religioasă. Străbunii acestei regiuni credeau cu tărie că în acest moment dintre ani, cerul se deschide, iar Dumnezeu se uită pe pământ. De aici obiceiul de a veghea în noaptea de Anul Nou.  De asemenea, se credea că norocul umblă pe drum în noaptea respectivă.

Obiceiuri de Anul Nou în Ardeal

În unele localităţi din această zonă, oamenii nu închideau porţile caselor, din dorința de a primi norocul. Înainte de lăsarea serii, cetele de feciori care au colindat în Ajunul Crăciunului pornesc din nou pe la casele sătenilor. Aceștia fac urări de belșug, sănătate și bunăstare.

Dincolo de cetele de feciori, formate din tineri de peste 18 ani, copii din Ardeal, porneau prin sate cu Plugușorul.  Obiceiul este păstrat și în prezent în multe zone ale Transilvaniei.

Conform tradiției, copiii care purtau în mâini ramuri de măr, iar de acestea era întotdeauna atârnat un clopoțel. Simbolistica acestui element amintește de  coarnele de plug folosite la ogor. Astfel, cei care primeau urarea Plugușorului, se bucurau de un an bogat. Pentru urările lor, copiii erau răsplătiți cu nuci, mere și colaci.

Sorcova, zoritul și calendarul cu ceapă

Tot în Ardeal, după noaptea dintre ani, porțile sătenilor rămâneau deschise. Copiii și adolescenții poposeau din nou în casele oamenilor pentru obiceiul sorcovei. Cu o crenguță de brad împodobită, gazdele erau „sorcovite”. Acestea primeau urări pentru a face față tuturor încercărilor de peste an.

Cetele de feciori din Ardeal pornesc în prima zi a noului an cu zoritul. Localnicii îi primesc din nou în casele lor pe cei care le fac urări pentru un an îmbelșugat. Șirul popasurilor în casele sătenilor se încheie în ziua Sfântului Ioan.

Anul Nou era considerat cel mai prielnic moment pentru a afla starea vremii. În toate satele româneşti, bătrânii făceau calendarul de ceap. Aceștia foloseau 12 foi de ceapă, fiecare foaie reprezentând o lună din an.

Pe fiecare foaie puneau aceeaşi cantitate de sare. Acestea erau așezate la fereastră. A doua zi, bătrânii aflau dacă îi aștepta un an ploios sau unul secetos, ghidându-se după cantitatea de apă din fiecare foaie.

Obiceiuri străvechi din Ardeal și Bucovina

Spectacolele cu urşi şi capre reprezintă una dintre marile atracții ale Bucovinei. An de an, turiști din toate colțurile țării, dar și din străinătate, poposesc in această zonă a României pentru a admira spectacolele cu urși și capre. Acestea pot fi văzute și în câteva zone din Ardeal, însă în Bucovina sunt reprezentate conform tradiției.

Pentru această perioadă, bucovinencele pregătesc colaci împletiți, aromați și pufoși, semnificând belșugul noului an. Acestea sunt stropite cu vin de casă, ca un semn de încununare a roadelor pe care oamenii le vor culege în toamna care urmează.