Akim, un tânăr musulman, care inițial era pregătit să devină imam, ajunge să se convertească la creștinism. Convertirea îi este provocată de gestul uluitor al unui preot catolic, a cărui soră este asasinată și care totuși decide să nu-și părăsească parohia, gândind că prezența sa „îi va ajuta să trăiască” pe părinții asasinului. Acesta este subiectul filmului care zguduie Occidentul.

Regizoarea Cheyenne Carron a decis brusc, la 18 ani, că vrea să facă cinematografie. Nu avea nici o pregătire în domeniu, în afară de pasiunea sa pentru filme. De atunci au trecut douăzeci de ani, iar „Apostolul” este al cincilea său lungmetraj. Ca și la precedentele, Carron face totul: regie, scenariu, montaj, producție. Rezultatul este impresionant, apreciază criticii. Dar, dincolo de partea artistică, filmul va fi în mod sigur un șoc pentru societatea occidentală, cu mintea tocită de corectitudinea politică, prea obișnuită cu drumul invers, care duce galopant spre islamizarea Vestului.

Cheyenne Carron a acordat un interviu incendiar revistei La Vie, din care reproducem câteva pasaje:

„Apostolul” este povestea unei convertiri. Este și un elogiu al iertării?

Este mai mult decât un gest de iertare! Este mâna întinsă, este mila, una dintre cele mai frumoase virtuți ale catolicismului. Acest preot - pe care de altfel l-am cunoscut - oferindu-și dragostea familiei celui care i-a asasinat sora, este un apostol. Akim, la rândul lui, devine un apostol, în momentul în care își face fratele să înțeleagă că „răzbunarea nu vindecă”

Nu ar fi fost mai potrivit titlul „Convertirea”?

„Apostolul” este mai grăitor, pentru că noi, catolicii, trebuie să devenim tot mai mult niște apostoli la nivelul nostru: cel al familiei, la serviciu, printre prieteni... Adică să mărturisim cu hotărâre credința noastră. Acest cuvânt îi va înspăimânta fără îndoială pe anumiți catolici, totuși „hotărâre” nu înseamnă să-l strivești pe celălalt, ci să vorbești bucuros despre lucrurile în care crezi.

Cum să vorbești despre Islam fără să-l caricaturizezi?

M-am documentat, le-am dat scenariul unor musulmani practicanți să-l citească, iar actorii m-au ajutat să fiu corectă. Touffik Kerwaz, care joacă rolul imamului, a venit cu Coranul pe platou. Am lucrat împreună la scena în care discipolii săi îi pun întrebări asupra regulilor care trebuie urmate, mai ales despre posibilitatea de a te căsători cu o ne-musulmană sau despre poligamie. Dar nu a fost ușor deloc, în timpul castingului m-am lovit de opoziția unor actori, cărora le-a fost fie tare frică, fie s-au mâniat de ceea ce le ceream. Nu i-am oprit decât pe cei gata să mă asculte.

De toate confesiunile?

Actorii mei au fost de cultură arabo-musulmană, cea care o joacă pe mama familiei este evreică, tehnicienii, în majoritatea lor, atei... Am fost singura catolică practicantă, dar, în fața echipei, am simțit că tăria și mândria în credința mea le transmitea liniște și siguranță.

Nu credeți că filmul va fi acuzat de islamofobie?

Familia pe care am descris-o este una înstărită și deschisă. Părinții aparțin unei generații marcate de terorismul din Algeria și religia nu este principala lor preocupare. În timp ce copiii au un imbold puternic de a se întoarce la lucrurile sfinte - ceea ce înțeleg, pentru că eu însămi simt asta - și uneori cu un anume radicalism. Cred că asta va avea un ecou puternic în rândurile tinerei generații actuale, care este animată de dorința de a se reîntoarce la religie.

Prezentați totuși imaginea unui Islam intolerant...

Am avut discuții deschise cu actorii mei, le-am zis că anumite sure din Coran mă deranjează, pentru că instigă la uciderea ne-musulmanilor. Aceasta trebuie spusă cu curaj. Iar dacă filmul meu este în consonanță cu persecuțiile la care creștinii sunt supuși în lumea întreagă, atunci e grozav dacă va provoca o dezbatere. Musulmanii sunt frații noștri, dar să spunem adevărul, să încetăm să facem pe struții cu capul în nisip, pentrui că există oameni care plătesc cu capul faptul că nu cred în Allah. Să vorbim, să spunem lucrurilor pe nume, asta îi permite celuilalt să-și pună întrebări. Și, poate, să se schimbe.