Apocalipsele care au măturat viața de pe Pământ. Câte dezastre au existat și cine a scăpat de extincție

Sursa foto: Pixabay

În istorie, mai multe Apocalipse au lovit Pământul. Conform datelor obținute de cercetători, dezastrele au fost atât de mari încât puține forme de viață au reușit să supraviețuiască. Cel mai cunoscut episod este cel legat de moartea dinozaurilor.

Pe Pământ au existat mai multe Apocalipse. Ideea că o specie ar putea dispărea este relativ nouă și a fost propusă pentru prima dată de anatomistul Georges Cuvier într-o prezentare făcută la Paris în 1796, într-o prelegere despre dispariția mastodontului. Despre care unii credeau atunci că încă mai rătăcește prin vestul rău explorat al Americii de Nord.

Cele cinci Apocalipse prin care au trecut speciile de pe Pământ

Teoria lui Cuvier, care susținea că viața pe Pământ nu este statică și că speciile pot dispărea, a fost revoluționară. Studiind colecțiile Muzeului Național de Istorie Naturală din Paris și înregistrările din alte colecții din întreaga lume, acesta a identificat în curând mai multe specii al căror aspect nu a mai putut fi văzut niciodată. Printre care se numără mosasaurul, ursul de peșteră și elanul irlandez.

Susținută de cercetările unor oameni de știință precum Charles Lyell și Charles Darwin, ideea că speciile s-au dezvoltat treptat, în timp, a fost acceptată de comunitatea științifică. Timp de generații întregi, a fost o dogmă faptul că și extincțiile au avut loc lent. Ideea că speciile ar putea fi eliminate dintr-o lovitură, chiar și una cu consecințe catastrofale, nu s-a bucurat de prea multă credibilitate.

Acest lucru s-a schimbat la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, odată cu ipoteza Alvarez, care susținea că o cometă uriașă sau un impact provocat de un asteroid a fost responsabil pentru dispariția bruscă a dinozaurilor nonavieni și a multor alte forme de viață acum 66 de milioane de ani.

Prima fosilă care demonstrează că dinozaurii de 5 metri lungime ar fi putut ciripi ca păsările. sursă: arhivă EvZ

Propusă de fizicianul Luis Alvarez și de fiul său, geologul Walter Alvarez, ipoteza a avut nevoie de timp pentru a fi acceptată, dar a fost susținută de dovezi precum craterul Barringer.

Un studiu făcut „la sânge”