Anul nou aduce creşteri de preţuri, creşteri de dobânzi şi un război împotriva inflaţiei. Analiză
- Maria Dima
- 27 decembrie 2022, 08:01
Lumea se îndreaptă spre o recesiune în 2023, potrivit Centrului pentru Cercetare Economică şi Afaceri (CEBR). Concluziile cercetării sunt mai sumbre decât previziunile recente ale Fondului Monetar Internaţional.
În clasamentul anual al Ligii Economiei Mondiale, compania britanică de consultanţă CEBR a precizat că economia mondială a depăşit pentru prima dată 100.000 de miliarde de dolari în 2022, dar va stagna în 2023, pe măsură ce factorii de decizie politică vor continua lupta împotriva creşterii preţurilor.
Potrivit directorului şi şefului departamentului de previziuni al CEBR, Kay Daniel Neufeld, "este probabil ca economia mondială să se confrunte cu recesiunea anul viitor, ca urmare a creşterilor ratelor dobânzilor ca răspuns la creşterea inflaţiei".
Ce aduce 2023
"Bătălia împotriva inflaţiei nu este încă câştigată. Ne aşteptăm ca bancherii centrali să rămână pe poziţii în 2023, în ciuda costurilor economice. Costul reducerii inflaţiei la niveluri mai confortabile este o perspectivă de creştere mai slabă pentru o serie de ani de acum încolo", se mai arată în raport.
Concluziile cercetării sunt mai sumbre decât previziunile recente ale Fondului Monetar Internaţional. Această instituţie a avertizat în octombrie că peste o treime din economia mondială se va contracta şi există o şansă de 25% ca PIB-ul mondial să crească cu mai puţin de 2% în 2023, ceea ce defineşte ca fiind o recesiune globală, potrivit Bloomberg.
Nouriel Roubini: Urmează o recesiune profundă și prelungită
Economistul Nouriel Roubini susține că economia mondială se va confrunta cu „mama tuturor crizelor”. Rubini a spus că acest lucru se va întâmpla din cauza exploziei deficitelor și împrumuturilor. „Profetul crizei” a mai adăugat că sectorul privat va fi foarte afectat pentru că în mulțimea de datorii pe care le are sunt incluse cele ale gospodăriilor (ipoteci, cărți de credit, împrumuturi auto, împrumuturi pentru studenți, împrumuturi personale), ale întreprinderilor și ale corporațiilor (împrumuturi bancare, datorii cu obligațiuni și datorii private).
În ceea ce privește sectorul public, acesta include o serie de obligații din partea autoritățile naționale, provinciale și locale. De asemenea, acest sector se confruntă și cu datorii formale și implicite, cum ar fi pasivele nefinanțate din schemele de pensii cu retribuire și sistemele de asistență medicală. În plus, economistul a subliniat că aceste datorii vor crește pe măsură ce societăţile îmbătrânesc.
Care sunt datoriile sectoarelor publice și globale
Roubini a continuat prin a spune că doar valoarea datoriilor explicite la nivel global este foarte mare Datoria totală a sectorului privat și public ca pondere din PIB a crescut de la 200% în 1999 la 350% în 2021. În plus, acest procent a crescurt până la valoarea de 420% în economiile avansate din lume. Totuși, economistul a subliniat că datoriile pe care le au anumite state pot stimula econimia dacă banii împrumutați vor fi investiți în capital nou care să producă profit. Cu toate acestea, sumele împrumutate sunt folosite de cele mai multe ori pentru a finanța cheltuielile de consum. „Profetul crizei” a afirmat că acest lucru reprezintă o „rețetă pentru faliment”/
În ceea ce privește investițiile „capital”, ele pot fi, de asemenea, riscante. Nouriel Roubini a explicat că acest lucru se poate întâmpla indiferent dacă împrumutatul este folosit pentru ca o gospodărie să cumpere o casă la un preț umflat artificial sau dacă este utilizat de guvern pentru „elefanți albi”, proiecte de infrastructură grandioase, dar inutile. Economistul a precizat că aceste împrumuturi sunt făcute de zeci de ani din tot mai multe motive.
„Democratizarea finanțelor a permis gospodăriilor cu venituri limitate să finanțeze consumul prin datorii. Guvernele de centru-dreapta au redus în mod persistent taxele fără să reducă și cheltuielile, în timp ce guvernele de centru-stânga au cheltuit generos pentru programele sociale care nu sunt finanțate în totalitate cu taxe suficiente mai mari.
Iar politicile fiscale care favorizează datoria în detrimentul capitalurilor proprii, încurajate de politicile monetare și de credit ultra-lax ale băncilor centrale, au alimentat o creștere a împrumuturilor atât în sectorul privat, cât și în cel public”, a explicat Roubini pentru pentru Project Syndicate.