Apostolilor nu li se spune cu exactitate ziua şi anul când va fi sfârşitul, acesta fiind învăluit în taină, un sfârşit la care nici numerologii nu se vor aştepta, fiind ca în zilele lui Noe, când oamenii se preocupau cu orice altceva, dar mai puţin cu cele spirituale. Cert este că ziua din urmă va închide timpul istoric, fără a putea fi prezisă…

Taina ascunsă

Putem spune că, din perspectivă creştină, teologică, cifra 12 nu sugerează ideea de sfârşit şi aceasta cu atât mai puţin în cazul în care am asocia-o cu anul 2000. Ea arată mai degrabă ideea de înnoire, de schimbare şi leagă aceste semnificaţii de prezenţa şi împlinirea lor în Hristos. Deci am putea spune că acest an, 2012, este un an al împlinirii şi al înnoirii duhovniceşti, un an încărcat de semnificaţii spirituale, aşa cum ar trebui să fie fiecare an din viaţa noastră.

Mai mult decât atât, data de 21.12 nu e una fatidică, ci una familiară, deoarece în fiecare an, în această zi serbăm solstiţiul de iarnă şi, în acelaşi timp, din punct de vedere liturgic, începe timpul de retrăire a "tainei celei din veac ascunse şi de îngeri neştiute".

Lumină a lumii

În această perioadă ne pregătim duhovniceşte, rugăm pe Dumnezeu să-Şi găsească loc şi în "cămara dinlăuntrul fiinţei noastre", încercând să interiorizăm taina divină a singurului lucru nou sub soarele Pământului. E perioada în care, din punct de vedere astronomic, noaptea începe să scadă, iar ziua să crească. Şi am putea spune că nu putea fi o similitudine mai adecvată raportată la semnificaţiile Crăciunului, pentru că asemenea acestora noaptea neştiinţei şi păcatului s-a risipit odată cu naşterea "Logosului", ca Lumină a lumii, ca singur mediator între Dumnezeu şi oameni, Mântuitor al sufletelor noastre.

Moartea e un aspect al vieţii

Precizăm că Sfinţii Părinţi ai Bisericii au statornicit ca, din data de 21.12 a fiecărui an, să înceapă perioada specială a anului bisericesc care ne ajută să pregustăm din misterul intrării Logosului în istorie.

Cert este că ziua din urmă va închide timpul istoric, fără a putea fi prezisă. Sfârşitul şi moartea pe care ea le va aduce nu înseamnă aneantizarea a tot ce va fi viu, ci prin Hristos ea va fi o iniţiere ce va dezlega taina conform căreia moartea e un aspect al vieţii, o trecere spre viaţă şi nu o realitate în sine. Prin moartea lui Hristos pe cruce şi biruirea morţii, noi ne-am deschis nemuririi, pentru că am fost răscumpăraţi din moarte, iar euharistia este "antidotul morţii" dăruit nouă. De aceea bucuria sfinţilor în faţa morţii revelează de fapt naşterea la viaţa cea adevărată. Aşadar, să fim asemenea fecioarelor înţelepte, având în permanenţă spiritul treaz şi conlucrând cu harul lui Dumnezeu la mântuirea noastră, rememorând întotdeauna cuvintele Mântuitorului, Care spune: "Pr­­ive­gheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului" (Matei 25, 13).

DUMNEZEU ESTE VIAŢĂ

Lucrul mâinilor Sale nu poate fi moartea

Noi nu putem asocia semnificaţiile acestei zile cu ideea de sfârşit, angoasă, paroxism, decât dacă gândim la propria noapte a păcatelor, a neştiinţei şi indiferenţei. În viziune creştină, anul 2012 este o verigă a unui timp pe care Dumnezeu ni l-a lăsat pentru ca noi să-l umplem cu ofranda faptelor noastre, o treaptă pe care trebuie să o urcăm pentru a fi mai aproape de El, sau o piatră pe care cu grijă trebuie să o aşezăm la edificiul timpului lăsat nouă de Dumnezeu pentru a-l răscumpăra. Nu trebuie să fim fatalişti, "cosmofobi", văzând în fiecare calamitate un semn al sfârşitului lumii. Câte războaie, molime nu au trecut peste bătrâna Terra din pedagogie divină şi totuşi astăzi noi existăm. Dumnezeu este viaţă, iar lucrul mâinilor Sale nu poate fi moartea. Eva este viaţă, iar noi suntem purtătorii ei.
Citiţi şi:

  • Anul mântuirii. Simbolistica numărului 12