Administrația Biden nu și-a ascuns intenția de a crește exponențial cheltuielile sociale în defavoare investițiilor. Împreună cu criza economică și cu criză sanitară, aceasta poate constitui lovitura de grație dată dolarului.
Anul în care dolarul se poate prăbuși. O mulțime de indicii arată acest lucru.
Pe 8 ianuarie 1835, președintele Statelor Unite, Andrew Jackson, a realizat ceea ce nici un alt președinte nu mai făcuse și nici nu va mai face după aceea: a plătit datoria națională.
Jackson a fost un conservator fiscal convins, arată Simon Black într-o analiză pentru Sovereign Man. Disprețuia băncile și, potrivit biografului său, considera banca centrală drept „magie neagră. Tot el numea datoria națională un „eșec moral”.
De aceea, a achitat integral datoria – circa 5 milioane de dolari.
Datoria zero
A fost pentru prima și ultima dată în istoria SUA când datoria națională a fost zero.
Până la sfârșitul anului 1835, ajunsese la 33.733 de dolari. În trei ani, era de o sută de ori mai mare: 3,3 milioane de dolari. Iar în 1847 crescuse de încă zece ori: 33 de milioane.
Tendința a continuat, scrie Black. Datoria națională a depășit pentru prima dată 1 miliard de dolari în timpul Războiului Civil. Apoi 10 miliarde de dolari, în timpul Primului Război Mondial. După care 100 de miliarde în Al Doilea Război Mondial.
Pragul de 1 trilion l-a depășit la apogeul Războiului Rece, la începutul anilor 1980.
Iar pe cel de 10 trilioane în 2008, după ani de război în Irak și Afganistan, urmați de criza financiară globală.
În prezent, datoria națională este de 28 de trilioane de dolari, cu 40% mai mare decât întreaga economie a SUA. Și cu siguranță ea va atinge 30 de trilioane în următoarele câteva luni, afirmă analiza citată.
Numai în anul trecut, datoria SUA a crescut cu 4,5 trilioane de dolari, în urma pachetului de ajutoare COVID-19.
Mai devreme sau mai târziu, această datorie va ajunge la maturitate și va trebui plătită.
În mod tradițional, scrie Black, când titlurile guvernamentale ajung la maturitate, mulți investitori pur și simplu reinvestesc câștigurile în titluri noi.
Șut în minge
Astfel, guvernul nu trebuie practic să achite nimănui nimic. Continuă să refinanțeze și să arunce mingea cât mai departe în viitor.
Iar Departamentul Trezoreriei se roagă ca deținătorii de titluri să își păstreze obiceiul pentru eternitate.
Din păcate, afirmă Simon Black, probabil că acest lucru nu se va întâmpla.
Guverne străine, precum cele ale Chinei și Japoniei (printre cei mai mari proprietari ai datoriei publice americane) au început să-și reducă pachetele de acțiuni.
În februarie anul trecut, înainte de izbucnirea epidemiei COVID, străinii dețineau 7,23 trilioane de dolari în titluri guvernamentale SUA. Aceasta înseamnă circa 30% din datoria națională.
Până în octombrie (când avem ultimele date ale Trezoreriei), valoarea scăzuse ușor, la 7,07 trilioane. Însă, procentual, proprietatea străină a scăzut la circa 25% din datoria națională.
Țările străine scapă de dolari
Acest declin nu este un capăt de țară, comentează Black. Dar arată o lipsă clară de intenție a guvernelor străine de a cumpăra mai multă datorie americană. Și că unele vor dori să fie plătiți atunci când titlurile lor ajung la maturitate.
Priviți la China. După ani de tensiuni, China și-a redus gradual proprietatea de datorie americană. De la un maxim de 1,32 trilioane de dolari, în noiembrie 2013, la 1,07 trilioane, în octombrie 2020.
Și este improbabil ca Beijingul să sufere un puseu de generozitate, mărindu-și pachetul de titluri SUA.
Pe lângă guvernele străine, un alt mare deținător al datoriei naționale este programul de Securitate Socială. Cu alte cuvinte, cetățenii americani.
Securitatea socială a acumulat enorme rezerve de lichidități de-a lungul anilor, în diverse fonduri fiduciare. Aceste fonduri fiduciare sunt investite în proporție de 100% în obligații de stat americane.
În mod tradițional, securitatea socială achiziționează întotdeauna noi obligațiuni, de fiecare dată când cele existente ajung la maturitate. Continuă deci să refinanțeze datoria guvernului american.
Însă, în prezent, securitatea socială are o mare problemă: fondurile fiduciare duc lipsă de bani.
Efectul COVID
Înainte de epidemia COVID, secretarul Trezoreriei a estimat că fondurile fiduciare ale securității sociale vor fi epuizate integral până în 2034.
Pandemia a răvășit finanțele securității sociale.
Șomajul a crescut. Numeroase întreprinderi și-au închis porțile. Plata taxelor sociale a fost suspendată. Cu alte cuvinte, nu au mai fost vărsați bani în fondurile fiduciare, scrie Black.
În același timp, plățile cu securitatea socială au crescut. Mai multe persoane s-au pensionat și au început să primească bani de la stat.
Astfel, intrările lor pentru securitate socială au căzut la zero, iar ieșirile au explodat.
Iar unii analiști (ca Bipartisan Policy Center) apreciază că fondurile fiduciare ale programului ar putea fie epuizat în 2029. Aceasta, în urma impactului negativ al COVID.
Deficit colosal
Inutil să precizăm că Securitatea Socială va trebui să fie plătită când titlurile sale de Trezorerie vor ajunge la maturitate în anii următori.
Potrivit Bloomberg, 8 trilioane de dolari din datoria publică vor ajunge la maturitate doar în 2021.
În plus, Biroul pentru Buget al Congresului se așteaptă la un alt deficit de peste 2 trilioane, din cauza ajutoarelor COVID.
Așadar, anul acesta sunt peste 10 trilioane de dolari care trebuie achitați. Aceasta înseamnă 300.000 de dolari pe secundă.
Singurul mod realist în care această sumă poată fi plătită este ca Rezerva Federală să „tipărească” trilioane de noi dolari.
Bani din joben
Fed a făcut acest lucru anul trecut. În ianuarie 2020, Fed deținea 2,3 trilioane de dolari în datorie guvernamentală. Astăzi, ea deține 4,7 trilioane, plus alte trilioane în alte titluri, ducând bilanțul total la 7 trilioane.
Aceasta este „magia neagră” a băncii centrale. Fed a scos din joben bani și a mărit fluxul de bani cu circa 25% anul trecut.
Apoi a folosit acești bani pentru a cumpăra titluri ale guvernului.
Va trebui să facă același lucru și anul acesta și să „creeze” alte trilioane.
Interesant, observă Black, este că viitorul secretar al Trezoreriei va fi Janet Yellen. Aceasta a fost președinte al Fed. În timpul mandatului său, a supervizat cantități fără precendent de bani tipăriți.
Așadar, probabil că va fi o strânsă colaborare între Fed și Trezorerie pentru a tipări cantități uriașe de bani anul acesta.
Vor exista cu siguranță deținători de obligații care își vor prelungi titlurile. Dar este probabil că Fed va trebui să tipărească încă peste 3 trilioane de dolari. Aceasta va face ca deficitul să sară dincolo de pragul de 10 trilioane.
Dacă administrația Biden se angajează pe această cale – 30 de trilioane datorie națională, 10 trilioane deficit – atunci, conchide Black, 2021 poate fi anul în care lumea își va pierde încrederea în dolar. Anul în care dolarul se poate prăbuși.