Marea Britanie, cu precădere Anglia, este o ţară mult mai interesantă decât pare la prima vedere. O ţară a contrastelor, în sensul deplin al cuvântului. Unele lucruri sunt extrem de simple, iar altele foarte complicate.

Oamenii pot fi deosebit de reci şi flegmatici, dar în acelaşi timp, pot fi adevăraţi prieteni; nişte prieteni cum nu vei găsi oriunde.

Venind aici la studii, mai exact în Coventry, a fost şi este în continuare o experienţă frumoasă, zic eu. Mi-a depăşit aşteptările, din toate punctele de vedere. Modul în care sunt percepuţi românii diferă mult. Pentru britanicii care nu au ieşit niciodată din ţara lor şi nici măcar nu îşi cunosc geografia ţării, străinii sunt, în general, "o rasă inferioară", ei fiind un fel de "neo-nazişti", considerând naţiunea britanică superioară tuturor raselor.

Datorita faptului că trăiesc într-un  cămin studenţesc, am avut ocazia să văd de "rădăcinile" acestei mentalităţi: aici, la universitate, suntem peste 3.000 de studenţi străini, din aproape 90 ţări. Este ceva extraordinar să poţi comunica şi să legi prietenii cu egipteni, jamaicani, mexicani, indonezieni, chinezi sau nigerieni.

Paradigmele britanicilor

Este ceva unic, ce nu poate fi descris ăn cuvinte. Fiind această mare diversitate de oameni şi culturi, la cantina studenţească am observat, cu regret, cum se formează două grupuri: "noi" şi "restul". Britanicii şi restul. Dacă toate mesele sunt pline, iar la o masa stau doi nigerieni şi un chinez, britanicul nu se aşează nici fript acolo. Mai întâi dă 3-4 ture de sală, îşi roteşte privirea, dezorientat, iar, în final, îi înghesuie pe alţi britanici de la altă masă.

Însă ce este mai frumos acum urmează: britanicii pot fi şi total opus celor descrise mai sus! Dacă un om necunoscut, în vârstă de 60 ani, care mă cunoscuse doar dintr-un email, m-a luat casă la el, mi-a dat de mâncare, am rămas să dorm la el şi a doua zi, după micul dejun, m-a condus la locul unde vroiam să ajung, mă întreb câţi români ar face asta pentru cineva de care nu au auzit niciodată? Poate că sunt astfel de oameni şi în Romania, nu ştiu. Şi dacă sunt, poate doar excepţii. Aceasta nu a fost o excepţie.

Am avut posibilitatea să leg prietenii foarte bune cu oameni de aici. Să mă cheme să mănânc împreună cu familiile lor, să se bucure de prezenţa mea. Spre deosebire de tinerii amintiţi mai sus, mai este o categorie: cei care au ieşit din ţara lor. Aceştia au un orizont mult mai deschis. Sociabili, prietenoşi şi înţelegători, sunt o companie foarte bună.

Big Brother, invenţia care sugerează siguranţa

Dacă nu ar fi invadaţi de fluxul de imigranţi, situaţia ar fi diferită. Datorită obsesiei siguranţei, apar din ce în ce mai multe formulare şi formalităţi. Nu este chiar ca în România, însă are se vede această tendinţă. Vor să ştie totul despre oameni şi se ghidează după principiul "Knowledge is power" (n.r - cunoaşterea înseamnă putere).  Astfel, au apărut câte 6-8 camere de filmat la fiecare semafor. Sunt camere de filmat oriunde ai merge.

Formulare în care îţi pun întrebări cu scopul de a afla până şi la ce ora te-ai născut şi cine te-a moşit. La duşuri găseşti foi cu instrucţiuni de folosire. Cred că, în curând, vor aparea şi la toalete. Iar în acest sens pot fi date multe exemple.

Mult dezbatuta, comentata şi sucita pe toate părţile criză economică, îşi face şi aici jocul. Însă, în plasa ei prinde doar imigranţii. Astfel, devine un pretext extrem de bun pentru a-i concedia, iar apoi, încetul cu încetul, să angajeze doar britanici. Imigranţii sunt împinşi afară, asemenea unei mingi umflate care sta în apă. Iar în “apă” stă atâta timp cât cineva (UE) o ajută să stea acolo, pentru ca în momentul în care îşi ia mâna, sub pretextul crizei economice, să iasă afară.

Aşadar, Marea Britanie rămâne un loc frumos de trăit, un loc unde te poţi adapta uşor, dacă ai un caracter corespunzător, unde poţi sta seara să priveşti natura şi să te relaxezi fără prea multe griji. Pentru toate acestea însă, trebuie să dobândeşti cetăţenia britanică şi să ai un loc de muncă stabil.

Personal, sper să dezvolt cât pot de mult conversaţiile începute cu regina, cele două scrisori primite de la Buckingham Palace fiind un bun început. Poate voi reuşi, în timp, să schimb măcar cu 1% percepţia asupra românilor.