Cancelara Merkel merge astăzi Turcia într-o vizită crucială pentru viitorul ei politic. Și al Europei. Iar Erdogan știe asta.

Exact când avea nevoie mai puțin, Angela Merkel s-a trezit pe cap cu o nouă belea turcească: 34 de ofițeri turci au cerut azil politic în Germania.

Cancelarul german, care vizitează Turcia joi, 2 februarie, știe că președintele Erdogan cere ca aceștia să fie trimiși imediat acasă, pentru a se adăuga zecilor de mii de militari și oficiali anchetați pentru presupusă implicare în puciul din vara trecută.

Însă cei 34 de ofițeri, care îndeplinesc în Germania misiuni NATO, se tem că vor fi încarcerați și torturați, și de aceea refuză să se întoarcă în Turcia, scrie Financial Times.

Pentru Angela Merkel, nimic nu este mai important în relația cu Erdogan decât acordul UE – Turcia prin care Ankara s-a angajat să blocheze ca imigranții din Orientul Mijlociu să traverseze Marea Egee și să ajungă în Europa.

Trebuie subliniat că este a șasea vizită a lui Merkel în Turcia de la izbucnirea crizei imigranților, la jumătatea lui 2015, a cărei responsabilă principală este cancelara însăși, care a chemat refugiații să vină oricât de mulți în Germania, promițându-le azil politic.

Dacă, așa cum a amenințat în repetate rânduri, președintele turc denunță acordul cu UE, permițând intrarea în Europa a celor circa 3,5 milioane de imigranți, cariera politică a lui Merkel se prăbușește instantaneu. Or, ea tocmai și-a anunțat intenția de a candida pentru un al patrulea mandat de cancelar, la alegerile generale din Germania, programate în această toamnă.

Erdogan este conștient de ascendentul pe care îl are față de femeia în fața căreia tremură toată Europa, dar care tremură în fața lui. Spre deosebire dățile precedente, acesta o va primi pe Merkel în uriașul său palat din Ankara, de patru ori mai mare decât cel de la Versailles.

Liderul de la Ankara va face noi presiuni (pe care nu va ezita să le însoțească de amenințări fățișe) pentru ca aceasta să-și folosească influența și să satisfacă cele două mari pohte ale Turciei: dezmorțirea negocierilor de aderare la UE și anularea vizele, ceea ce ar permite ca 75 de milioane de cetățeni turci să poată intra nestingheriți în Europa.

Însă, lidera de la Berlin nu își permite chiar să se facă preș în fața pretențiilor Ankarei – cum ar fi de pildă să cedeze în cazul celor 34 de ofițeri – fără riscul de a fi sancționată brutal de electoratul german. Și așa, prea multe voci politice din Germania, dar și din UE, o acuză că este prea îngăduitoare și cooperantă cu noul Sultan de la Bosfor. Unii critici nu se feresc să folosească termenul „dependență”, pentru a descrie relația Germaniei cu Turcia.

De aceea, Angela Merkel este nevoită să facă uz de toată gama de farmece și trucuri, femeiești și politice, pentru a potoli furiile năbădăiosului Erdogan, ducându-l cu vorba până la sfârșitul lui septembrie, după alegeri. Cum nu poate opri potopul, Merkel se va strădui din răsputeri să-l amâne.