Serviciul de Ambulanţă Bucureşti – Ilfov a fost solicitat, marţi, în jurul orei 11.40, la locuinţa artistei, medicii constatând când au ajuns decesul acesteia. Potrivit primelor estimări, cântăreaţa ar fi murit în urmă cu trei – patru ore. Apelul la 112 a fost făcut de menajera artistei. Potrivit unor surse medicale, Angela Ciochină avea afecţiuni hepatice şi i se făcuse rău luni seară, dar nu a vrut să cheme atunci ambulanţa, relatează mediafax.ro.

Angela Ciochină, născută pe 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni, judeţul Neamţ, a absolvit Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti în 1978, fiind colegă de generaţie cu regretata Mihaela Runceanu.

Imediat după terminarea facultăţii a fost angajată la Ansamblul "Doina" al Armatei. A întreprins turnee în ţară cu Ansamblul artistic al UTC (1975 – 1981) şi cu Ansamblul "Doina" al Armatei (1978 – 1981). De asemenea a concertat şi în străinătate în ţări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia şi Turcia.

A lansat câteva şlagăre de mare succes cum ar fi: "Eşti numai tu", "Odată cu cîntecul" (George Grigoriu), "Am vrut" (Dan Stoian), "Salcâmul de pe strada mea" (Cornel Fugaru), "Un copil" (Jolt Kerestely), "Marea mea" (Horia Moculescu). După plecarea din ţară a Mihaelei Mihai, i-a fost încredinţată celebra piesă "Salcia", de Horia Moculescu.

Un mare succes al carierei sale a fost albumul "Drumuri paralele" (Electrecord, 1985) cu piese compuse de Victor Socaciu. S-a retras din muzică la sfârşitul anilor '80. Angela Ciochină a fost şi o apreciată profesoară de canto.

Potrivit RomâniaTV, Angela Ciochină a fost găsită fără suflare în apartamentul său de femeia care o îngrijea şi care îi făca curăţenie, a povestit un văr de-al artistei, aflat la capela de la Cimitirul Bellu, unde a fost depusă. Acesta a mai spus că în ultima perioadă artista a fost uitată de aproape toţi colegii de breaslă, singura care o mai vizita din când în când fiind soţia lui George Natsis.

"În ultima vreme se simţea bine, ea nu a avut probleme. Aseară era bine, doamna care a avut grijă de ea a sunat să întrebe dacă este OK, a zis că da şi dimineaţa a găsit-o decedată. Trebuia să ia medicamente, dar se pare că nu le-a luat. Eu am văzut-o ultima oară acum câteva luni. Soţia vorbea seară de seară cu ea. Ultima oară a spus ca este bine si să venim până la ea să o vedem. Singura persoană care mai venea să o vadă era soţia domnului George Natsis. Dintre colegele de generaţie, nimeni. Dacă erau invitate la TV, “veneau", a povestit un văr al Angelei Ciochină, adăugând că artista va fi înmormântată joi, la Cimitirul Tudor Vladimirescu.

Unul din ultimele mesaje ale Angelei Ciochină a fost pentru admiratorii săi, cu doar câteva ore înainte de moarte. „Un început de săptămână frumos ,,și ca dar muzical ..Așa încep iubirile!!!”, le spunea regretata solistă prietenilor şi fanilor săi de pe Facebook.

"Am cunoscut-o pe Angela Ciochină acum douăzeci de ani. Veselă, tonică, generoasă, cu acelaşi zâmbet de copil pe chip… O blândeţe de om cu care am lucrat atunci, câteva cântece. Vroia neapărat să compună şi să îi scriu versuri. Despre ce să scriu? am întrebat-o. ,,Despre frumuseţe, optimism, lumină, ceva frumos, ştii tu…” mi-a răspuns. Aşa s-a născut piesa ,,Cupa cu speranţe”, apoi ,,Iertarea”… O mai decupez din amintirea în care, am vizitat-o împreună cu Titus Andrei, realizator la Radio România, în apartamentul ei din cartierul Ghica Tei. O văd şi acum, aşteptându-ne şi făcându-ne cu mâna de la balcon, cântând: ,,Mă adie şi în vis/ Cupa cu speranţe,/ Plină de lumină…” Angela era prietenul care te putea asculta ore în şir, îi puteai încredinţa grijile şi durerile, pentru a te încuraja din toată inima, senină, optimistă, cu o încredere puternică în minunile lui Dumnezeu. Fiică de preot, spunea cu un foc puternic în cuvinte: ,,vorbesc eu cu tăticu să se roage pentru tine!” Aceasta este Angela mea, cea de o discreţie rară, care nu a împovărat pe nimeni, vreodată, cu dezastrele care i-au încărcat viaţa. Această demnitate, această delicateţe sufletească au determinat-o să se retragă la ţară într-o bună zi, fără să spună. Îmi rămăsese de la Angela, o orhidee în acuarelă, pictată de sora ei, pictoriţa Julieta Ciochină. Care între timp a murit. Prima lovitură cruntă pentru Angela, apoi, s-a dus şi tatăl ei, preot în comuna Urecheni, lângă Piatra Neamţ. (…)

Ochii şi sufletul Angelei au văzut iadul. Ştie pe viu, cum este suferinţa acută, care îţi scrijeleşte fiinţa până în rărunchi, ştie cum este să fii trădat, să fii furat, să fii singur. Dar este cu această suferinţă, mai puternică. Un om încercat greu care şi-a sublimat durerea prin credinţă şi speranţă. Când am mai îndrăznit să spun şi eu ceva despre nedreptate şi lipsă de orizont, mi-a oferit mir de la Muntele Athos, spre a-mi fi de ajutor. Şi mi-a mai spus ceva. Că cere prietenia pe facebook unor artişi mari care i-au fost cândva colegi. ,,Sper să îmi răspundă, e un simplu click, nu-i aşa, doar nu le cer nimic…” Angela este coafată, delicată, zâmbeşte la fel de frumos. Dacă ar fi posibil, ar vrea să meargă în cărucior la un cabinet dentar, pentru a-şi rezolva problemele.
 
Scriu despre ea ca despre un splendid model de viaţă. A trăit succesul din plin, aplauzele şi recunoaşterea profesională. Când nu le-a mai avut, a depăşit firesc etapa de glorie, a compus, a predat muzică la trei licee, a avut grijă în apartamentul ei de un căţel şi o pisică. A trăit firesc, a înţeles din a doua jumătate a anilor nouăzeci că vremea trece, piaţa muzicală impune alte voci, alte figuri. Nu a făcut din asta o catastrofă. Boala este desigur o încercare cumplită, dar poate că este exact aşa, Dumnezeu ne dă suferinţă pentru a nu ne îmbolnăvi de indiferenţă. Angela are încă resurse de a se bucura, de a primi vizite, de a asculta şi încuraja un semen. Şi peste toate, vrea să cânte. Se imaginează înregistrând într-un studio, chiar şi în căruciorul cu rotile. Iată lecţia Angela Ciochină!", scrie Clara Mărginean într-un articol publicat de jurnalul.ro.
 

 

 

Te-ar putea interesa și: