Editura Evenimentul si Capital

Senzații tari. Un ȘEF de la o companie de 50 de mil. de EURO și-a dus angajații în team-buidling pe cel mai înalt munte din Europa

Autor: | | 0 Comentarii | 2915 Vizualizari

Într-o economie în care bugetele pentru team-building-uri au fost anulate, reduse drastic sau sunt cheltuite pe petreceri de Crăciun, Cristian Stoleru, co-CEO al unei companii 100% românești, a hotărât să-și ducă echipa de vânzări la o înălțime amețitoare.

Fost fotbalist la Oțelul Galați, retras la vârsta junioratului din sportul de performanță din cauza unor accidentări, Cristian a rămas aproape de sport. Genul de om foarte competitiv, a ridicat, împreună cu Gabriel, partenerul său, un business cu o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro pornind de la un garaj în care produceau tâmplărie din PVC. Apetența deosebită pentru sport, dar și fascinația pentru poveștile temerarilor care au cucerit munții Himalayei, l-au adus pe Cristian pe munte.Acum vreo 3 ani am realizat că aveam nevoie de o provocare nouă, dar nu știam care ar fi aceea. Am o familie frumoasă, un business de succes, dar parcă nu mă simțeam complet. Căutam ceva și nu știam ce. Când am aflat de Costin Miu, ghidul montan, și de programul lui, Mont Blanc Challenge, să mă antrenez 6 luni și apoi să urc cel mai înalt vârf al Alpilor mi s-a părut provocarea pe care o căutam”, spune Cristian.

Zilele de aclimatizare pe Elbrus presupun trekuri prin zone foarte pitorești

Născut și crescut pe malurile Dunării, nu avea nici un fel de tangență cu muntele, dar avea o mare perseverență și o dorință puternică de a-și depăși limitele și de a se dezvolta ca personalitate. Totuși, cum se întâmplă de multe ori cu oamenii de succes, a făcut greșeala să creadă că dacă a reușit într-o lume feroce ca cea a business-ului, un munte nu va putea să-i pună mai multe probleme decât afacerile. Drept urmare, prima încercare de ascensiune a Mont Blanc-ului a fost un eșec. „Costin avea un program riguros de antrenamente pe munte, aproape week-end de week-end, plus cele de la sala de cățărare și de pe stadion din timpul săptămânii. Cum eu mergeam, oricum, la sala de fitness, timpul meu era destul de limitat, iar încrederea în forțele proprii un pic cam prea ridicată, n-am participat la toată pregătirea pe care ceilalți participanți la program au făcut-o cu sfințenie. N-am reușit să transfer rigurozitatea care mă caracterizează ca om de afaceri și în noul proiect, pe numele lui Mont Blanc, așa că revenirea la realitate a fost dureroasă.” Despre prima tentativă a lui Cristi, Costin Miu își amintește că „nu doar că fizic nu era pregătit, dar și mentalul lui era unul nepotrivit pentru ascensiunea unui munte înalt. Știți cum se spune despre fotbaliștii super-talentați și cu multă încredere în sine? Că aleargă așa, ușor arogant, pe vârfuri, de parcă n-ating iarba. Așa și cu Cristi, care a venit în Les Houches, la poalele Mont Blanc-ului, plin de încredere în el. Cum se întâmplă de cele mai multe ori, muntele taxează dureros lipsa de smerenie în fața lui, astfel că Cristian a încheiat tura epuizat fizic și mental, dormind în refugiul Vallot, la 4300m, cu 500 sub vârful muntelui alb.”

Uneori, antrenamentele din România s-au desfășurat cu invitați surpriză

Uneori, antrenamentele din România s-au desfășurat cu invitați surpriză Nu era nici pe departe rezultatul pe care mizase Cristian. Era frustrat, nedumerit chiar, cum de nu reușise acolo unde ceilalți colegi de pregătire o făcuseră. Nu conta că fuseseră mult mai dedicați obiectivului decât el. „Nu eram obișnuit cu eșecul. De nici un fel. Pentru mine, nu exista și, totuși, eram în fața lui. M-am întors acasă mai afectat decât credeam că aș putea fi. Totuși, analizele „băiețești”, directe, pe care le făcusem cu Costin despre motivele eșecului, m-au ajutat să mă întorc a doua oară pe același munte cu mentalitatea potrivită. Nu trecuseră decât două săptămâni de la prima tentativă, eram același om din punct de vedere fizic, dar cu o cu totul altă motivație și smerenie față de munte. Ca și când muntele m-ar fi recunoscut și ar fi vrut să mă testeze din nou, mai tare de data asta, ne-a întâmpinat cu un vânt constant de 60-70 de km/h. O simțeam ca și când mi-ar fi zis „Aaaaaa, daaa? Te-ai întors? Hai să vedem ce poți, prietene!” Am ajuns pe vârf, unul dintre cei 8 oameni din ziua aia, în condițiile în care 150-200 de oameni fac asta într-o zi cu vreme bună. Om obișnuit, ajuns la aproape 5000 de metri, respirând jumătate din oxigenul cu care ești obișnuit la nivelul mării, înveți cele mai directe lecții despre tine și despre ceea ce ești cu adevărat. Dacă un partener de business poate fi impresionat prin diverse tactici, un vânt de 70 de km/h care te bate pe o creastă lată de 30 de cm, cu fețe abrupte de 60 de grade stânga-dreapta, e ceva mai greu de influențat în favoarea ta.

Este foarte important, atunci când mergi iarna pe munte, să știi cum te oprești în piolet în cazul unei căderi pe o pantă abruptă de zăpadă

Acela a fost momentul în care Cristian a realizat cât de asemănătoare sunt pregătirea și abordarea ascensiunii unui munte și dezvoltarea unui business, cât de importantă e echipa, cât de mult se pot ajuta doi parteneri de coardă pe munte, ca și membrii unei echipe de management.

Anul următor, tot în vară și tot ghidat de Costin, Cristian a escaladat vârful Dufourspitze, din masivul Monte Rosa. Cu cei 4634 de metri ai săi, este al doilea vârf al Alpilor, dar mai dificil și mai tehnic decât Mont Blanc. „În noaptea vârfului, ai de urcat o diferență de nivel de vreo 1700 de metri, ai de traversat un câmp de crevase, iar finalul este cireașa de pe tort: o creastă lungă de stâncă și gheață extrem de expusă și care nu-ți prea dă voie să greșești. Am ajuns la începutul acestei zone aproape epuizat. După ce mi-am recăpătat suflul, am avut cu Costin aceeași discuție „băiețească” pe care o avusesem și-n Mont Blanc. De data asta, deși urcarea pe ghețar mă epuizase fizic, mental eram extrem de montat. Costin mi-a spus, mai târziu, că văzuse această hotărâre în ochii mei, așa că a decis să continuăm. Învățasem lecția dedicației pentru obiectiv și pe munte, nu doar în business”, își amintește managerul.

După cele două ascensiuni reușite și lecții învățate, în Les Houches, la o bine-meritată sticlă de vin, lui Cristian i-a venit o idee. Costin Miu își amintește cum s-a născut Dynamic Elbrus Challenge.

  • Auzi, ceea ce ai făcut pentru mine, poți face și pentru o companie?
  • Păi hai să vedem la ce te gândești.
  • Pregătirea pentru un munte înalt și escaladarea lui mi se par niște chestii de dezvoltare personală extraordinare, dar cum putem s-o punem în practică pentru echipa mea de vânzări?
  • Vrei un fel de team-building?
  • Da, dar aș vrea ceva real, cu importanță, ceva care să-mi implice oamenii cu adevărat, altceva decât jocuri de cabană și tras cu arcul, ceva care să rămână în memoria oamenilor mei și care să-i ajute să vadă cine sunt cu adevărat. Vreau ceva „pe bune”!

Primele imagini din interior noii Catedrale! Altar poleit in aur, fantani arteziene, lifturi de 105.000.000 euro!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Sport

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI