"Viitorul imediat al României nu depinde atât de următorul prim-ministru, ci de cel care va trebui să ocupe postul cel mai ingrat: ministrul de finanţe".

Anunţul preşedintelui Traian Băsescu din această seară are şanse să pună punct, cel puţin pentru moment, minitelenovelei brodate în jurul numelui viitorului premier. Din păcate însă, acest nume nu prea mai contează. Viitorul imediat al României şi şansele ei de a ieşi cât mai bine din criză nu depind atât de următorul prim-ministru, ales pe criterii politice, ci de cel care va trebui să ocupe postul cel mai ingrat al viitorului cabinet: ministrul de finanţe.

Tevatura iscată de negocierile dintre partide le-a oferit acestora o scuză pentru a evita un adevăr incomod, de care viitorul ministru de finanţe nu se va putea ascunde: partidele politice vor trebui să le spună alegătorilor, verde-n faţă, că multe dintre promisiunile făcute în campania electorală nu pot fi onorate. Indiferent de măsurile anticriză pe care le va lua noul guvern, clasa politică trebuie să le explice românilor că realitatea în care ne aflăm este cu totul alta decât cea de acum câteva luni, că România nu poate să evite efectele dramatice ale crizei financiare şi recesiunii din restul lumii, fără ca promisiunile campaniei să fie cel puţin amânate, dacă nu revizuite drastic.

Lipsa unui dezbateri publice, între partide, cu privire la cine ar trebui să ocupe funcţia de şef al Finanţelor dovedeşte, dacă mai era cazul, ruperea de realitate a celor în măsură să traseze viitorul imediat al României. Postul de ministru al finanţelor devine cu atât mai important cu cât el ar putea să transmită pieţelor şi investitorilor acel semnal de credibilitate de care România are nevoie ca de aer. Niciun profesionist al economiei, oricât de fidel ar vrea să fie vreunui partid, nu-şi poate permite să sacrifice această nevoie de credibilitate a României pe altarul promisiunilor politice care încearcă „să vândă“ ieşirea din criză fără sacrificii.

Poziţia României se aseamănă cu cea a unui avion care pierde carburant în timpul zborului. Opţiunea logică şi ideală este de a reduce altitudinea şi a încerca o aterizare forţată, dar cât mai puţin brutală. Din păcate, alternativa ce răzbate din unele mesaje ar fi să contăm pe ajutorul unui vânt care încă nu bate, pentru a naviga spre „insula bunăstării“ pretinzând că forţa gravitaţiei ne-ar putea ierta.   Altfel spus, România are de ales între a se adapta de bunăvoie unei noi conjuncturi şi a fi forţată să-şi ajusteze economia, consumul şi nivelul de trai de o manieră mult mai dureroasă. Varianta în care încercăm să convingem pieţele financiare că suntem un caz special, mai buni şi mai frumoşi ca alţii, păleşte în faţa instabilităţii politice şi a incertitudinii privind viitorul guvern.

În acest context, politicienii trebuie să-şi ia inima în dinţi şi să le spună românilor că lucrurile s-au schimbat dramatic şi că în viitor ne aşteaptă surprize care nu au şanse să fie plăcute şi pentru care trebuie să fim pregătiţi.

Cu alte cuvinte, politicienii vor trebui să-şi ia în serios recentele lor declaraţii despre cum interesul naţional trebuie să primeze în faţa celui de partid. Vor trebui să-şi pună pielea la bătaie cu angajamente ferme şi realiste despre cum sacrifică interesul de partid pe altarul celui naţional. Simplu spus, vor trebui să facă aproape tot ce nu le-a stat în caracter în ultimii 19 ani.

CITIŢI ŞI: Marko Bela se bazează pe Traian Băsescu

PDL şi PSD au tăbărât pe ciolan

Liberalii, sfătuiţi să renunţe la limuzine

O coaliţie pentru liniştea baronilor

*********************************

EDITORIALUL EVZ: Piaţa Universităţii a murit

SENATUL EVZ: Comunismul românesc sub microscop