Andrei Licareţ, singurul pianist angajat al Ateneului Român, și-a început studiile de pian cu tatăl său – Nicolae Licareț, la vârsta de numai 5 ani. „Licareţ a interpretat cu naturaleţe, poetic şi cu o extraordinară atenţie pentru detalii - o sclipire care te face să doreşti mai mult”, scria Washington Post despre tânărul pianist. A susţinut concerte şi recitaluri în cele mai importante oraşe din Europa şi din Statele Unite, fi ind apreciat de mari muzicieni ai lumii, precum Leon Fleisher, Menahem Pressler, Richard Goode, Dmitri Bashkirov, Dominique Merlet, Valentin Gheorghiu numindu-l „un geniu, un pianist de excepție”

Despre începuturile sale în arta mânuirii pianului, Andrei a povestit pentru EvZ că îl urmărea pe tatăl său studiind, „iar de fiecare dată când rămânea locul liber, mă așezam eu și mă jucam. Îmi făcea o deosebită plăcere să mă așez la pian și să apăs clapele.

Așa a început totul. Dintr-o joacă. Cred că pianul m-a ales pe mine și nu invers”. A studiat mulți ani în România, la București, mai întâi cu profesorul Gabriela Enășescu, la Liceul de Muzică „George Enescu”. Ulterior a urmat Conservatorul cu Viniciu Moroianu și Dana Boșan și a plecat în străinătate pentru a se perfecționa. „Am avut o bază solidă dată de România. După aceea am plecat, căci este important să-ți lărgești orizontul și să ai parte de experiențe noi. Am avut norocul să ajung să mă întâlnesc și să fiu studentul unor profesori, unor muzicieni extraordinari. Unul dintre ei este Jacques Rouvier – un mare pedagog și pianist francez cu care am studiat și la Paris și la Berlin. De asemenea am studiat și cu Leon Fleisher, unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX, cu care am studiat în SUA. Astfel de întâlniri sunt întâlniri providențiale, care îți marchează întregul traseu”, este de părere Andrei.

Muzica este sfântă

Pentru Andrei Licareț muzica este de o mare însemnătate, căci „devine una cu viața”. Pentru el este important „să încerci să găsești sensul notelor și nu numai al acestora, ci și ce este în spatele lor. Trebuie să ai o onestiate față de intențiile și dorința compozitorului, mai ales că avem de a face cu mari creatori în fața cărora trebuie să avem o mare responsabilitate. Mereu am încercat să fiu onest față de textul pe care îl am în față și să încerc să mă apropii de ceea ce cred eu ar vrea compozitorul să ne transmită”, explică Andrei. În februarie 2013 şi-a făcut debutul la Carnegie Hall cu un recital de succes, la Weill Recital Hall, iar în aprilie 2013, Andrei Licareţ a susţinut un recital foarte aplaudat la Chamber Hall al Filarmonicii din Moscova. Publicația „Lübecker Nachrichten”, scria despre român, în octombrie 2011, că „sensibilitatea sa rafinată şi căldura sunetului, precum şi virtuozitatea interpretării au fost pe măsura acestei lucrări monumentale, al doilea concert de S.Rachmaninov”.

A înțeles viziunea lui Chopin asupra morții

La cei 36 de ani ai săi, Andrei a reușit să cucerească inimile celor mai duri critici muzicali. Pentru o astfel de reușită, repetă aproape zilnic între 5 și 10 ore. „În momentul în care mă așez în fața pianului, nu simt când trece timpul. Mai ales la sesiunile de lucru foarte intense”, mărturisește acesta.

Pe 2 iunie, la Ateneul român, Andrei Licareț va susține un recital extraordinar, cu lucrări de George Enescu, Robert Schumann și Frederic Chopin. După aceea va pleca la Londra cu același recital, iar în timpul verii va participa la diverse festivaluri de muzică de cameră, în Italia. „Preludiile lui Chopin sunt cu totul speciale. Îmi sunt foarte dragi și apropiate inimii de multă vreme. Mă bucur că am ocazia să le cânt. Sunt piese foarte scurte, foarte concentrate, pe care le-a compus într-o perioadă a vieții lui când sănătatea îi era precară. Sunt 24 de viziuni ale vieții, ale morții, ale lui. E o lucrare extraodinar de puternică emoțional”, mărturisește Andrei. Nu s-a gândit niciodată să renunțe la pian. „Astăzi, muzica este un domeniu foarte greu de trecut prin el. Sunt foarte mulți muzicieni tineri foarte buni și de multe ori nu sunt suficiente locuri pentru ei. Este o luptă și din păcate mulți nu au șansa la acel moment. Este o meserie foarte dificilă. Unii renunță, întradevăr. Și este foarte trist când se întâmplă acest lucru”, adaugă Andrei.

Emoția unui recital

Înaintea fiecărui concert, Andrei încă are emoții. „Dar trebuie să fie în limite rezonabile. Nu trebuie să fie ceva în detrimentul muzicii. Există o emoție artistică care poate fi puternică. Eu intru pe scenă cu emoția plăcută a așteptării de a mă așeza la pian și de a cânta lucrările pe care le-am ales și a face muzică cu ele și prin ele”.

 

Talentul său, premiat la cel mai înalt nivel

Andrei Licareţ a susținut recitaluri și concerte în cele mai importante oraşe din Europa şi din Statele Unite. De asemenea, a participat la numeroase concursuri internaționale, unde a obținut foarte multe premii și aprecieri: Premiul I la concursurile Jeunesses Musicales şi Bucureşti Yamaha şi a fost distins cu Premiul Lory Wallfisch. De asemenea, a primit Premiul II la Concursul Tel-Hai şi Concursul Concertelor Shreveport. A participat și la programul pentru tineri muzicieni ai „Steans Institute” din cadrul faimosului festival de la Ravinia.