Ţări din Asia şi Africa au fost biroul unei românce care atrage atenţia asupra problemelor sociale prin animaţie stradală şi teatru-forum.

A învăţat să respecte natura minunată din Sri Lanka, unde elefanţii şi maimuţele traversează strada aşa cum o fac la noi maidanezii, şi-a lăsat faţa prea albă, înrămată de bucle blonde, pozată pe străzile din India de către curioşi şi apoi a aflat cu stupoare că indiencele trebuie musai să se mărite cu cine le este planificat. A trecut prin Ghana şi Coasta de Fildeş, pentru ca apoi să vadă cu alţi ochi liniştita Europă.

Andreea-Loredana Tudorache nu şi-a împărţit anul pe luni, ci pe ţările pe care a avut şansa să le cutreiere, astfel încât, în final, să afle cât de năucitor de frumoase sunt naţiile Pământului.

Munca ei, trainer pentru voluntari, a purtat-o prin multe ţări unde a încearcat să atragă atenţia asupra problemelor sociale prin animaţie stradală sau teatru-forum şi de stradă.

Cel mai mare "salariu" din lume

"Am stat aproape cinci luni în foarte colorata Asie de Sud, trei luni în Sri Lanka, două luni în India şi doar o săptămână în Bangladesh. A fost prima experienţă într-un mediu cultural foarte diferit şi în asta includ atât felul de gândi, de a vedea viaţa, de a lucra, statutul femeii, al tinerilor, dar mai ales faptul că eu eram o «albă» - ceea ce, de la început, însemna mult mai mult decât anticipasem eu", explică Andreea, cu nostalgie.

A simţit cel mai tare diferenţele în India, unde era pozată pe stradă, iar lumea o privea îndelung ca pe o ciudăţenie doar pentru că era albă. A fost revoltată când a aflat că în India aproape 90% dintre căsătorii sunt aranjate.

"India în sine este ca o altă lume, atât de mare, diversă şi colorată încât sunt convinsă că nu am luat contact decât cu o particică mică din ea (...) Ce m-a surprins în India şi în Sri Lanka a fost legat de voluntariat, şi anume că cei mai mulţi voluntari erau de vârste înaintate", îşi rezumă Andreea călătoria.

Nimeni n-ar fi crezut însă că munca cu voluntarii este atât de generoasă. Andreea e departe de a se îmbogăţi din ceea ce face, dar ar putea sta cot la cot cu Donald Trump dacă în loc de bani s-ar pune în cumpănă experienţele.

"Cu siguranţă Sri Lanka este ţara cea mai frumoasă şi cea mai deosebită în care am avut ocazia să trăiesc, cu un respect foarte mare al oamenilor faţă de animale şi natură - în mod primordial, din cauza religiei majorităţii: budismul", povesteşte tânăra.

Munca a purtat-o şi în Africa, în Ghana şi Coasta de Fildeş. A aflat astfel, trăind printre atâţia străini frumoşi, că nu e suficient să fii turist pentru a cunoaşte lumea: "Este o experienţă prin care te dezvolţi, creşti şi înţelegi mult mai bine viaţa, oamenii şi de ce suntem cum suntem!" JOB ÎN AER LIBER

Clovnii moralizatori care opresc lumea pe stradă

În drum spre serviciu, spre piaţă sau în timpul unei plimbări, zeci de persoane au dat nas în nas cu un lung şir de oameni care întruchipează copaci puşi la pământ de o mişcare aprigă a altcuiva. În acelaşi timp, se citeşte o statistică despre tăierile masive de copaci. Sau, în drumul prin piaţa centrală a oraşului, sunt puse în scenă poveştile a doi copii de aceeaşi vârstă, a căror viaţă e însă departe de a se asemăna. Unul merge la şcoală, are vreme şi de joacă şi primeşte cadouri frumoase de sărbători, iar celălalt lucrează pe stradă, vânzându-le diverse lucruri trecătorilor, dă pe la şcoală din când în când, iar de făcut temele nici nu poate fi vorba.

Trecătorii din Izmir, Turcia, se opreau, priveau, chiar puneau întrebări, iar voluntarii pregătiţi de Andreea- Loredana Tudorache erau mai mult decât mulţumiţi dacă spectatorii îşi continuau drumul gândindu-se la ce-au văzut şi la posibilitatea ca, în viitor, să schimbe ceva din realitatea ce poate fi înfiorătoare uneori.

"Ne interesează ca măcar să reflecteze asupra problemei şi să nu mai creadă că e un lucru normal. Poate data viitoare când merg într-un bar în care e angajat un copil vorbesc cu patronul şi îi spun că e mai bine să-l lase pe cel mic să meargă la şcoa lă", explică Andreea demersul.

Tânăra de 26 de ani e membru fondator al Asociaţiei Art Fusion unde în prezent lucrează ca trainer şi Consultant al Departamentului Proiecte Internaţionale. Andreea este şi nominalizată pentru premiul Serviciului European de Voluntariat şi a participat aseară la ceremonia de premiere, organizată la Bruxelles, în cadrul Săptămânii Europene a Voluntariatului.

Cum a ajuns aici? După ce a pus pe roate în România nenumărate proiecte care implicau tehnici de educaţie non-formală precum teatru-forum, animaţie stradală, teatru de stradă, Andreea s-a hotărât să le predea metodele sale şi altor organizaţii de peste hotare.

Aşa că, în 2010, a plecat la Izmir, Turcia, unde prin jonglerii, teatru de stradă sau forum pe diferite teme a reuşit să le dea de gândit sutelor de trecători. "Am făcut animaţie stradală, şi, pentru că nu se întâmpla aşa ceva în stradă (în Turcia exista ceva, dar cu scop artistic, nu social) fiind ceva nou, oameni erau foarte curioşi, am atras foarte mult atenţia", spune încântată Andreea.

Cu toate că publicul din stradă nu e ţinut pe loc de un scaun şi de faptul că trebuie să parcurgă o sală întreagă ca să iasă afară, ca într-o sală de teatru, voluntarii care au de trimis un mesaj sunt conştienţi că nu trebuie să se întindă prea mult. Oricum, au metodele lor de a afla cât de bine le-au captat atenţia trecătorilor.

"Ne interesează câţi oameni a sistă şi măsurăm dacă sunt atenţi şi, apoi, cu o parte încercăm să vorbim. Nu putem ajunge la toţi, dar unii dintre ei chiar întreabă despre ce e vorba. De aia trebuie să avem o echipă cât mai mare, aceste cinci minute dau un mesaj, dar ca să lucrăm mai mult, trebuie să existe partea de interacţiune cu publicul", povesteşte tehnicile românca.

Iar metodele voluntarilor de a atrage atenţia sunt cu atât mai captivante, cu cât sunt rupte din viaţa reală: "Nu există scenarişti sau regizori, totul vine din echipă". INOVARE

Proiecte pentru implicarea tinerilor

A.R.T. Fusion a desfăşurat foarte multe proiecte care au avut ca metode biblioteca vie, animaţie stradală, teatru de stradă sau teatruforum. În cazul bibliotecii vii, metodă pe care în prezent o folosesc mai multe organizaţii din ţară datorită training-urilor organizate de A.R.T. Fusion, persoane care au o poveste interesantă se lasă "răsfoiţi" de participanţii la manifestare.

În cadrul Săptămânii Voluntariatului, voluntarii sunt cei care îşi spun povestea acelora care vor dori să îi asculte.

Plecând de la ideea că orice persoană poate să facă o schimbare în societate, echipa A.R.T Fusion a dezvoltat mai multe proiecte prin care a încercat să introducă metodele de educaţie non-formală în şcoli sau în diferite comunităţi.

• Cum poţi ajunge voluntar în Africa