Luni, 21 februarie 2017, la emisiunea realizată de Victor Ciutacu pe România tv l-am întrebat pe Victor Ponta, în direct, ce anchetează DNA din punct de vedere juridic în cazul Ordonanței 13.

Deși fostul premier mi-a dat un răspuns de politician, eu îl întrebasem ca pe un procuror.

Nu era o întrebare retorică. Din 2 februarie 2017, DNA desfășura o anchetă in rem care se constituia, prin toate datele sale, ca o premieră în Istoria României de la Proclamarea Regatului încoace:

Un Guvern, rezultatul unor alegeri libere și corecte, era anchetat de un Departament al Ministerului Public sub suspiciunea de a fi inițiat și promovat o Ordonanță de Urgență din motive de corupție.

Ancheta se desfășura cu întreg spectacolul de forță cu care ne-a obișnuit DNA sub conducerea Codruței Kovesi:

- Secretari de stat, miniștri, printre care și Ministrul de Externe, Trei miniștri printre care și cel de Externe, sunt aduși la DNA cu huiet și puși să dea cu subsemnatul:

- Cererea a maldăre de documente de la Ministerul Justiției, de la Secretariatul General al Guvernului, de la Ministerul Relației cu Parlamentul. - Confiscarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere de la intrarea în Guvern și din Guvern pentru a se vedea cine a intrat și cine a ieșit, cine a mers la toaletă și de ce. O asemenea anchetă, unică în lumea civilizată, cerea din partea DNA o explicație publică temeinică. Nici vorbă de respectarea acestei minime exigențe democratice. Despre ancheta desfășurată aproape o lună, opinia publică a beneficiat de explicațiile secretoase, de tip securistic, ale unui Comunicat din 2 februarie 2017:

„La Direcția Națională Anticorupție s-a înregistrat o sesizare depusă de mai multe persoane fizice cu privire la posibile fapte aflate în competența de soluționare a instituției, în legătură cu modalitatea de adoptare a unor acte normative. Ca urmare, în conformitate cu prevederile procesual penale, se efectuează acte procedurale cu privire la aspectele sesizate. Precizăm că, atunci cînd împrejurările vor permite, vom fi în măsură să oferim detalii suplimentare.” România a cunoscut secretomaniile unor Poliții secrete dictatoriale. Ale Poliției secrete legionare, în timpul dictaturii legionare.

Ale Securității, în timpul stalinismului românesc.

Nota definitorie a acestor Poliții era dată de refuzul de a dezvălui opiniei publice amănunte despre activitatea lor.

Acestor două Poliții politice sinistre li se adaugă o a treia:

DNA.

Cine parcurge singurul Comunicat prin care DNA explică opiniei publice decizia incredibilă de a ancheta un întreg Guvern rămîne șocat de secretomania tipică polițiilor politice. Pînă în 21 februarie 2017, cu toate străduințele presei independente (nu ale celei ținînd de Divizia Presă a Binomului SRI- DNA, pentru asta se interesează doar prin Ordin pe unitate), de a afla ce anchetează de fapt din punct de vedere juridic DNA, opinia publică n-a putut afla nimic. În dimineața zilei de 27 februarie 2017, DNA a dat, în fine, un Comunicat „cu referire la cauza mediatizată prin Comunicatul nr. 126 din data de 2 februarie 2017”.

Din lectura Comunicatului, din parcurgerea unor documente, la care m-au trimis excelentele anchete ale lui Ion Spânu din Cotidianul, am aflat, în fine, aspectele juridice ale spectacolului regizat de DNA prin anchetarea Guvernului.

Anticipînd concluzia, voi scrie aici apăsat, pe deplin responsabil: Așa cum se vede și din Comunicatul din 27 februarie 2017, între 2 februarie și 24 februarie 2017, DNA a desfășurat o vastă Operațiune de Poliție Politică, ordonată de Klaus Iohannis, avînd drept scop răsturnarea Guvernului Sorin Grindeanu. Grație mai multor factori - la loc de frunte situîndu-se intervenția Puterilor Garante pentru păstrarea stabilității în acest colț de lume- , scopul principal n-a fost atins. Totuși Operațiunea de Poliție Politică i-a servit lui Klaus Iohannis în bătălia sa cu un PSD care a cîștigat parlamentarele la un scor unic în postdecembrism.

Punctul de plecare al Operațiunii l-a constituit luarea în serios, dacă nu chiar provocarea, unui Denunț penal semnat de trei persoane. Un denunț delirant astfel încît DNA să aibă o justificare pentru anchetarea întregului Guvern sub suspiciunea de corupție.

Potrivit Comunicatului din 27 februarie 2017, DNA a desfășurat o anchetă in rem vizînd următoarele infracțiuni:

1) Folosirea influenței ori autorității ca persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Deși in rem, ancheta l-a vizat pe Liviu Dragnea, suspectat de a-și fi folosit influența de președinte al PSD pentru a impune OUG care-i slujea în două dosare de Făptuitor.

2) Favorizarea Făptuitorului.

3. Prezentarea, cu rea credință, de date inexacte. Parlamentului sau Președintelui.

Ancheta, deși in rem, îl viza pe Sorin Grindeanu și Florin Iordache.

S-o recunoaștem.

A declanșa și desfășura timp de o lună de zile o astfel de anchetă presupune în chip logic, firesc, juridic, indicii temeinice în sprijinul suspiciunii că astfel de fapte grave s-au petrecut.

A avut DNA aceste indicii temeinice, condiție care desparte o investigație corectă de un abuz de putere din partea unei instituții de forță?

Răspuns categoric: N-a avut.

Comunicatul din 27 februarie 2017, ca și cel din 2 februarie 2017, invocau drept punct de plecare o „sesizare formulată de mai multe persoane fizice”.

Documentele arată că cele trei persoane fizice sînt Mihai Polițeanu, Elena Ghioc și Răzvan Patachi.

Cele trei persoane au depus în 24 ianuarie 2017 la DNA un Denunț Penal împotriva lui Sorin Grindeanu și Florin Iordache pentru Favorizarea Făptuitorului și Prezentarea cu rea credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui.

Denunţul penal are 11 pagini.

Documentul a fost analizat de Bogdan Tiberiu Iacob pe Inpolitics sub titlul GUVERNUL ROMANIEI – ANCHETAT DE DNA PE BAZA UNUI DENUNȚ CUPRINS DE NOAPTEA MINȚII.

Concluziile lui Bodan Tiberiu Iacob sînt fără cruțare :

„Stimați cititori, am comentat pentru dvs textul unui denunț penal în care autorii aduc ca argumente supreme doar propriile raționamente, zvonuri din mass-media, declarații ale șefilor Parchetelor, minciuni sfruntate, «indignarea» poporului și considerații aproape filosofice.”

Citind Denunțul, am putut remarca din start două bizarerii:

Textul depus în 24 ianuarie 2017 se referă la Ordonanța privind Grațierea. Numai că, în 31 ianuarie 2017, Guvernul a trimis Grațierea la Parlament. Denunțul se referă la ceva gen Avea de gînd să …

2. Denunțul luat de DNA în serios e cel din 24 ianuarie 2017. Numai că el se referea nu la adoptare, ci la o așa zisă intenție de adoptare. Să vedem dacă Denunțul conține indicii concrete pentru a fi luat în serios de DNA.

Prima infracțiune de care sînt acuzați Sorin Grindeanu și Florin Iordache pentru intenția lor de a da o OU privind grațierea e cea de Favorizare a făptuitorului.

Ce spune articolul 269, alin (1) din Codul Penal, despre această infracțiune?

„Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”. Cum au ajutat făptuitorul Sorin Grindeanu și Florin Iordache ?

Potrivit Denunțului, au inițiat și promovat o Ordonanță de urgență de grațiere a unor pedepse de care ar fi beneficiat mai multe persoane, în funcție de criteriile avansate de Ordonanță.

Care sînt aceste persoane ? O întrebare legitimă cîtă vreme de orice decizie de Grațiere colectivă beneficiază mai multe persoane. înseamnă ieșirea din închisoare a mai multor persoane. Ar fi fost nevoie ca Denunțul să precizeze făptuitorii care ar fi fost favorizați de OU privind Grațierea. Ca să nu mai spun că Denunțul ar fi trebuit să dea indicii privind o înțelegere anterioară între autorii OU și persoanele respective. Face așa ceva denunțul ? Nici vorbă. El se rezumă la aserțiuni de tip progandistic :

„Avînd în vedere toate aceste împrejurări menţionate mai sus (la punctul 2), considerăm că există indicii temeinice să susţinem că scopul ordonanţelor susţinute şi promovat de ministrul Justiţiei şi Prim-ministrul Guvernului este să zădărnicească tragerea la răspundere penală şi executarea unor pedepse, în folosul unor colegi de partid, prieteni sau sponsori politici condamnaţi, trimişi în judecată sau anchetaţi penal în ultimii ani”. Fireşte, în campania angajată de Procurorul general, de Codruţa Kovesi, de Klaus Iohannis împotriva intenţiei Guvernului de a da o Ordonanţă privind graţierea a fost reluată la înfinit acuzaţia că Ordonanţa e făcută să ajute pe corupţii care au dosare, care corupți sunt colegi de partid, prieteni sau sponsori politici ai liderilor PSD. Asemănător, a dus o campanie cruntă şi Divizia Presă.

Numai că una e o declaraţie de campanie, una e un articol de gazetă şi alta e un Denunţ, mai ales cînd acest Denunț e punct de plecare pentru anchetarea întregului Guvern. Pentru a fi luat în serios de DNA, Denunţul ar fi trebuit să conţină fie şi măcar un indiciu că OUG ar favoriza pe un anume Făptuitor. A doua infracțiune pentru care sunt denunțați Sorin Grindeanu și Florin Iordache se referă la prezentarea, cu rea credință, de date inexacte Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister pentru a ascunde săvîrșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, infracțiune definită de Legea responsabilității ministeriale. Florin Iordache e acuzat de prezentarea cu rea credinţă de date inexacte Parlamentului, pentru că la audierea din 4 ianuarie 2017, în Parlament, ar fi declarat că un eventual act privind graţierea trebuie promovat în Parlament. 13 zile mai tîrziu, pe 17 ianuarie 2017 Florin Iordache anunţă intenţia de a promova Graţierea prin OUG.

Ei şi?

Înseamnă c-a minţit Parlamentul, oferindu-i date inexacte? Păi pe 31 ianuarie 2017, tot Florin Iordache renunţă la promovarea Graţierii prin OUG.

Înseamnă că pe 17 ianuarie 2017 a minţit Opinia publică.

Sorin Grindeanu e acuzat de prezentarea cu rea credință a unor date inexacte Președintelui. Argumentul?

Denunțarea invocă o știre de pe Hotnews, dată ca din surse, potrivit căreia, pe 18 ianuarie 2017, Guvernul voia să adopte OUG privind Grațierea și Modificarea Codurilor. Sorin Grindeanu i-ar fi prezentat președintelui date inexacte spunîndu-i că OUG nu sînt pe Ordinea de zi a Guvernului.

Păi chiar nu erau! Dacă le-ar fi dat premierul le-ar fi introdus la începutul ședinței. Din punct de vedere legal, premierul nu l-a mințit pe președinte. Numai prin acuzațiile de Favorizarea făptuitorului și Prezentarea, cu rea credință, de date inexacte, Denunțul nu putea constitui temeiul unei anchetări a Guvernului de către DNA, element crucial în cadrul Operațiunii de Poliție Politică.

Era nevoie de născocirea unei infracțiuni de corupție.

Denunțul din 24 ianuarie 2017 n-o conținea.

Ea a fost adăugată, la sugestia procurorilor (?) pe 1 februarie 2017, cînd cele trei persoane autoare ale Denunțului au fost convocate la DNA.

Despre asta însă în numărul viitor