Opinii EVZ
Anarhiști, sindicaliști și stânga comunistă împotriva reformelor lui Macron pe piața muncii. Pulsul Planetei
Președintele francez Emmanuel Macron se confruntă cu cel de-al treilea val de proteste din acest an de când se află în funcție și se pregătește de cea mai mare reuniune civico-politico-sindicală, la 26 mai, care adună toți anarhiștii, comuniștii și socialiștii de stânga împotriva reformelor sale în favoarea competiției și economiei de piață în Franța.
Promisiunile după manifestațiile din martie, 1 mai și 5 mai sunt greu de ignorat, mai ales că Macron a câștigat alegerile acum un an pe baza unui program pro-european dar care includea și angajamentul de a aduce Franța la eficiență, dezvoltare, și în marja de 3% deficit bugetar, potrivit Tratatului de la Maastricht.
Emmanuel Macron este susținut de Germania, care nu are nevoie alături de un secondant care să aibă probleme economice, fiind prea mare ca economie pentru a putea fi susținută de către Berlin și statele nordice. Cu plecarea Marii Britanii din Uniunea Europeană, Franța, Italia și Spania, economiile care au în continuare probleme (cu Spania cel mai aproape de o redresare completă) pot oricând să de-balanseze economia europeană, piața comună, bugetul european și moneda euro.
Revenirea Franței prin reforme la rentabilitate și competitivitate, la dezvoltare economică sănătoasă și reală, a fost dezideratul lui Emmanuel Macron atunci când a fost ministru al economiei în administrația de stânga Hollande, el jucând un rol de liberal reformator. Partidul său, En Marche!, declarat de Centru, dorește reformele profunde ale unei Franțe cu multe singularități istorice, un exces de ajutoare sociale, un număr mare de persoane care aleg să nu muncească - pe lângă șomaj– și o implicare masivă a sindicatelor cu resurse enorme, foarte puternice, care sunt și puțin patronate, și mari investitori în sectoare cheie ale economiei franceze.
Dacă la 1 mai am avut în stradă în primul rând anarhiștii violenți, cu fețele acoperite, veniți între sindicaliști ca să atace cu pietre și să distrugă totul, să se bată cu jandarmii și să dea foc la magazine, sâmbătă în stradă a venit o combinație la fel de eterogenă, dar cu câ- teva mii de jandarmi în față, fapt ce a limitat ciocnirile. Protestatarii contestă reformele lui Macron pe care-l acuză de liberalism, autoritarism și că ar fi susținător al bogaților, când nu e acuzat de iubitor al austerității de tip Merkel. Manifestaţii au avut loc sâmbătă la Paris şi în alte regiuni din Franţa. La Toulouse au defilat circa 1.500 de persoane - potrivit poliţiei -, 3.000, potrivit organizatorilor, iar la Bordeaux, numărul participanţilor s-a ridicat la 500, potrivit agențiilor de presă.
Flexibilizarea pieței muncii, eliminarea privilegiilor excesive și intangibilității funcționarilor publici, înlocuirea acestora – angajați pe viață – cu personal contractual nou, acestea au fost dezideratele lui Emmanuel Macron. Ca urmare, toți cei care s-au văzut în pericol în fața generațiilor tinere, mai bine pregătite și mai adaptate la economie și competiție, au ieșit în stradă. Pe de altă parte, Macron nu are decât șansa de a reuși, în caz contrar Franța intră în vrie economică, fiind oricum nesustenabil sistemul său atât de socializant. Macron continuă să aibă 45% susținere pentru reforme, chiar dacă cu privire la maniera de realizare a lor, guvernarea prin ordonanțe, 55% dintre francezi îi contestă opțiunea, la un an de mandat.
Protestatarii sunt o combinație eterogenă de asociații civice, sindicate și partide politice, Jean Luc Melanchon, comunist din extrema stângă franceză și fost candidat prezidențial, fiind cel care preia politic manifestațiile, cu partidul său France Insoumise(Franța neîngenunchiată). El a preluat toate nemulțumirile sindicale, cu precădere reforma feroviară - a SNCF, căile ferate franceze, cu acționari marile centrale sindicale - ca și cea din transportul cu metroul și cel aerian. La 5 mai, Melanchon a fost în stradă, pentru ca, la 9 mai, să fie în Piața Roșie, alături de Vladimir Putin, pentru a saluta defilarea regimentului nemuritorilor(copii și nepoții celor morți în al doilea război mondial).
În coaliția sa se află sindicate – CGT, Solidaires, Snesup FSU, Sindicatul magistraților – asociații – Femeile pentru egalitate, Convergență pentru serviciile publice – dar și mișcări politice – Franța neîngenunchiată, Partidul Comunist, Împreună!, Noul Partid Anti-capitalist. Stânga extremă, stânga radicală, stânga anarhistă, comuniștii idealiști și utopici, toată pegra legată de ajutoarele sociale supradimensionate în Franța, al cărui sistem e cel mai descalificant pentru muncă, competiție, eficiență.
De altfel și o listă deschisă de 50 artiști, intelectuali și actori au semnat convocarea la proteste pentru 5 și 26 mai, chemând la combaterea „liberalului și autoritarului” Macron, care ar trebui să plece. Apelul lor vorbește despre mânie (proletară?) și despre nevoia de a-l opri, fără ca o anumită personalitate să profite politic din acest marș - cu referire la Melanchon, care a anunțat că a înțeles mesajul. Trenuri, avioane, metrouri, servicii publice blocate, acestea sunt instrumentele împotriva lui Macron, la 50 de ani de la manifestările mamut ale stângii din mai 1968, care au dus la Franța sindicală, dominată de către muncitori în sectorul public cu asigurări imuabile și locuri de muncă intangibile. Macron vizează reducerea volutară cu 120.000 de funcții publice și flexibilizarea statutului celor 5,64 milioane de funcționari francezi pentru a intra sub 3% deficit bugetar.
Recomandările noastre
