Victoria Jane Nuland, subsecretar pentru afaceri politice, pleacă - prin demisie - de la Departamentul de stat al Statelor Unite. ,,Ducă-se!’’ar spune Daniil Harms, scriitorul avangardist sovietic, rudă literară a lui Urmuz al nostru, mort de foame într-un ospiciu- închisoare din Leningrad-Sankt Petersburg, în 1942.

Bunicii basarabeni ai Victoriei Nuland

Când am văzut-o prima dată la București, între liderii noștri politici - prin anii 2014- 2015 - m-am dus cu gândul la Ana Pauker în vizită printre colhoznicii din Bărăgan, în primii ani ai ,,obsedantului deceniu’’. Apoi mi-am dat seama că fără o asemenea prestanță și autoritate ar fi venit degeaba în capitala României.

De fapt, între Ana și Victoria exista un fir geografic pe care l-am descoperit studiid biografia doamnei Nuland. Bunicii din partea tatălui, evrei ruso-moldoveni, emigrau în Lumea Nouă din gubernia țaristă Basarabia, la începutul secolului XX când se întețiseră pogromurile în imperiul vecin. Înainte cu câțiva ani, la câteva zeci de kilometri distanță dar în Regatul României, în județul Vaslui, se născuse o fetiță pe nume Ana (Hannah) Robinsonhn, Pauker după căsătorie. Mai târziu, ambele femei au avut de-a face cu afacerile externe în țarile lor. Mai mult, tatăl Victoriei a fost un medic cunoscut în Statele Unite, iar  Ana dorea și ea să fie medic și poate ar fi reușit să termine facultatea la Geneva, dacă nu apuca drumul marxismului. Care a dus-o într-o fundătură.

Doamna comisar vine la București

Gurile rele spun că în România, Victoria Nuland a făcut mai mult bine decât rău. Dar, cum spunea Voltaire despre un rege al Prusiei ,,binele l-a făcut rău iar răul l-a făcut bine’’. Prin acțiunile, presiunile și mecanismele pe care le-a pus în mișcare ne-a scăpat de unii corupți, dar nu și de corupție deși și-ar fi dorit.

La plecare, lăsa totul în regulă. Regula dânsei, binențeles. Când revenea își găsea directivele traduse în românește după manuale dâmbovițene. Justiția era doar pentru unii. Ca și votul cenzitar pe vremea lui Caragiale. ,,Corupția - obișnuia să spună - este o chestiune de securitate. Oferă pârghii pentru pătrunderea unor influențe străine, răuvoitoare în țara voastră’’. Că bine zicea. Roșia Montană, Slatina, vaccinurile - toate cu rădăcini în străinătate. Și multe altele.

O demisie cu cântec

,,Mandatul Victoriei încoronează trei decenii și jumătate de serviciu public sub conducerea a șase președinți și zece secretari de stat’’, a subliniat Antony Blinken la începutul acestei luni anunțându-i demisia ,,peste câteva săptămâni’’. ,,Idele lui martie’’… în variantă modernă. De fapt, nu Blinken ar fi trebuit să vorbească ci chiar doamna Nuland dar între ei doi, apa prieteniei era mereu tulbure. Helen Andrews, columnist al influentului săptămânal American Conservative, publicație apropiată secretarului de stat, o caracterizează pe Nuland în termeni de o excesivă duritate: ,,merita să plece pe ușa din dos, nu prin demisie condiționată pentru că i-a fost refuzată promovarea’’.

Promovarea ar fi însemnat poziția a doua în Departamentul de stat rămasă liberă după demisia lui Wendy Sherman în 2023 căreia Toria - cum îi spun apropiații - îi ținuse locul vreme de 6 luni. Dar, vorba românului: ,,nu-i pentru cine se pregătește’’. ,,Cuplul Biden-Blinken’’ l-a preferat pe Kurt Cambpell, expert în probleme privind politica externă a Chinei. Acesta fusese confirmat de Senat la 9 februarie. Fără a fi un diplomat cunoscut în mediile politice americane, pentru el au votat 92 de senatori și doar 5 s-au opus.

Cei care l-au promovat știau că jucase un rol crucial în elaborarea și implementarea conceptului strategic ,,Pivot to Asia’’ al lui Obama, continuat cu ,,Strategia Indo-Pacific’’ a lui Joe Biden. Este cel care a regizat crearea blocului militar antichinez AUKUS și componenta de forță a structurii QUAD, despre care am scris în paginile publicației noastre. Nuland știa încă de la sfârșitul anului trecut că nu va obține promovarea.

 Nuland și ,,dosarul Ucraina’’

,,Nu intenționez să lucrez pantru Campbell’’ ar fi afirmat Toria față de un membru al staff-ului său, citat de presă. Totuși, în ianuarie  când știa deja că fusese omisă de la promovare  - era la Kiev asigurându-se că Zelenski îl demite pe generalul Zalujnîi. Mai în umbră, mai pe față, Nuland a urmărit dosarul ucrainean încă din 2014 intervenind atunci când credea necesar. Excepție face perioada 2017-2021 când la Casa Albă a fost Donald Trump. Asupra acestui aspect voi reveni în cele ce urmează.

În esență, mișcarea de la Departamentul de stat arată că Pacificul va polariza politica externă a Americii cel puțin atâta timp cât Biden va fi la Casa Albă. Cu Trump se va intensifica. Campbell reprezintă viitorul în timp ce Nuland abia dacă mai trăiește în prezent. Dar în politică, nimic nu este bătut în cuie.

CV-ul explică multe…

În anii ‘90, după o scurtă experiență diplomatică în China, Nuland a lucrat la ambasada Statelor Unite din Moscova și apoi ca șef de cabinet al lui Strobe Talbott, omul președintelui Bill Clinton devenit peste noapte subsecretar la Departamentul de stat în subordinea formală a lui Warren Christopher.

În paranteză fie spus, Talbott nutrea o oarecare simpatie pentru români fiind prieten cu Eugen Mihăescu, consilier al lui Iliescu și ulterior, ambasador la UNESCO. În perioada respectivă, aversiunea doamnei Nuland față de Rusia - cu origini în narativul familiei care cuprindea vechile amintiri ale bunicilor din perioada pogromurilor tolerate de autoritățile țariste -  s-a amplificat pe măsură ce veștile din Cecenia umpleau paginile ziarelor. Cu Putin la Kremlin, trupele rusești s-au impus în mica republică din Caucaz lăsând în urmă un deșert și mii de morți.

În prima parte a președinției lui George W. Bush, Victoria Nuland a fost consilier al vicepreședintelui Dick Cheney - the Vice - personajul principal din filmul de Oscar cu același nume în care actorul britanic Christian Bale l-a jucat magistral. Mai bine chiar decât originalul. Bine sfătuit de Nuland, vicele lui Bush junior devenise omul care dirija totul în politica externă și de apărare a Americii. Sau aproape totul pentru că acolo mai era și Donald Rumsfeld, secretarul de la Pentagon. Ambii veneau din echipa lui Bush senior.

De la Cheney la Hillary Clinton și la f. . .k the EU

Cariera sa a decolat iar în timpul lui Obama, cu Hillary Clinton secretar de stat căreia i-a fost consilier și purtător de cuvânt. De atunci datează celebra replică ,,f…k the EU’’ pe care a folosit-o, la adresa Uniunii (noastre) Europene, într-o discuție telefonică - interceptată de ruși - cu Goeffrey Pyatt, ambasadorul american la Kiev. Era vorba despre persoana care ,,trebuia’’ să devină prim-ministru în Ucraina. Omul lui Nuland chiar a fost numit. Ce credea UE? Că Toria ar fi de acord cu un boxer născut în Rusia, chiar dacă fusese campion mondial?

Vorbind despre un subiect similar privind rolul politic al UE în lume, Henry Kissinger dovedise ceva mai multă eleganță cu niște ani în urmă. ,,Ce număr să formez ca să vorbesc cu Uniunea Europeană?’’ se întreba retoric secretarul de stat al președinților Nixon și Ford. Tragic este faptul că între cele două replici - adică în câteva decenii - rolul UE văzut de la Washington era același, aproape…zero.

Nuland și Zelenski

În perioada 2005-2008 a fost primul ambasador american, de sex  feminin, la NATO și s-a implicat în organizarea cunoscutului summit de la București, cel mai important eveniment postbelic din România. A revenit în serviciul extern odată cu întronarea administrației Biden, cu aceeași încrâncenare împotriva Moscovei. Vremurile însă se schimbaseră. Războiul lui Putin era mult mai mult decât înțelegea Nuland dintr-o diplomație care-și epuizase resursele la 24 februarie 2022.

Rusofobia era un accesoriu minor în fața unei agresiuni gratuite iar foștii săi prieteni de la Kiev aveau nevoie de resurse materiale și financiare. Câteva comentarii, malițioase desigur, din presa occidentală, apărute după anunțarea deciziei privind demisia, evidențiază existența unor anchete referitoare la utilizarea fondurilor americane în perioada Maidanului ucrainean. Zelenski, sătul de indicațiile și observațiile doamnei Nuland, n-ar fi chiar străin.

 Nu-i prima dată când Nuland pleacă din Departamentul de stat…

Intenționat am lăsat la urmă o ,,fereastră’’ din cv-ul Victoriei Nuland: 2017-2021. La preluarea puterii de către Trump, a refuzat să lucreze cu echipa acestuia părăsind Departamentul de stat. A colaborat cu Brookings Institution - condusă atunci de veșnic tânărul…Strobe Talbott - un think tank influent din Washington și cu Albright Stonebridge Group, societate de consultanță strategică înființată, între alții, de o altă cunoștință de-a noastră, Madeleine Albright - secretar de stat în ultima parte a mandatului lui Bill Clinton. Între consultanți, întâlnim numele lui Joschka Fischer, ,,verdele’’ ministru de externe german în cabinetul condus de Gerhard Schròder. Ce mică este lumea! Nu cred că Fischer și Nuland s-au întâlnit vreodată în anii aceia…

Într-un articol din iulie 2020 - Pinning Down Putin - apărut în Foreign Affairs, Nuland susținea că Rusia, mai mult decât URSS-ul în timpul Războiului Rece, este o amenințare gravă pentru Washington. În consecință, administrația trebuia să se preocupe mai mult de consolidarea Alianței Atlantice. În 2014, Rusia ocupase deja Crimeea, iar doi ani după publicarea articolului, începea ,,operațiunea specială’’ în Ucraina. Textul era de fapt o critică mai mult sau mai puțin voalată la adresa politicii externe a lui Donald Trump și chiar a lui …Obama. Într-un fel avea dreptate. Dacă n-ar fi fost China…