Charlie Kirk / sursa: Facebook
Din cuprinsul articolului
Charlie Kirk, o veritabilă vedetă a conservatorismului american, a fost asasinat. Activistul conservator în vârstă de 31 de ani a fost împușcat mortal în timpul unui eveniment găzduit de Universitatea Utah Valley.
Ieri seară, o serie de videoclipuri parcă decupate dintr-un film în care regizorul a exagerat cu detaliile, au invadat internetul. Un tânăr așezat pe un scaun în fața unui microfon, se pregătea să spună ceva unui numeros auditoriu.
Greu de văzut
Nu a mai apucat. Imaginile captate din mai multe unghiuri sunt greu de urmărit. Mai clare decât orice imagine care a surprins vreodată vreun asasinat, ele ne arată cum din gâtul vorbitorului țâșnește un jet de sânge, iar capul îi cade pe umărul stâng.
Mai puțin cunoscut în România, Charlie Kirk era cel mai important activist MAGA din SUA, o personalitate media cu multe milioane de urmăritori. Peste toate, o voce căreia i se putea greu face față în orice polemică. Foarte apropiat de președintele Donald Trump. Analiștii politici americani în considerau a fi fost principalul vector electoral care i-a asigurat succesul în rândul studențimii americane și al tinerilor de culoare.
Totul a început în 2012
A început să fie cunoscut publicului american, cu precădere cel tânăr, în anul 2012. Atunci a fondat Turning Point USA (TPUSA), o organizație care pledează pentru o politică conservatoare în colegiile și universitățile americane. În scurt timp, TPUSA a devenit principala forță care a susținut conservatorismul în mediul universitar american.
Cum a apărut Charlie Kirk, cum a apărut TUPSA și cum se explică succesul lor uriaș? Simplu, pe principiul cauză-efect, ca răspuns obiectiv, vorba materialismului dialectic, la absurdul îmbolnăvirii în masă a minților celor din universitățile americane de curentele neo-marxiste.
O atmosferă bolnavă
Care era atmosfera în aceste universități, nu mai este de mult o informație de culise. S-a scris din abundență pe acest subiect. Pe măsură ce s-a scris, au crescut și îngrijorările cu privire la drumul pe care o apucă tineretul american. Adică, cei care în puțini ani aveau să ia locul generațiilor anterioare.
Surse serios documentate au arătat că semințele bruierii în masă a minților tineretului universitar american au fost puse în anii `70 ai secolului XX. Atunci a început totul, în baza unui plan elaborat de strategii Departamentului America de Nord, din cadrul Directoratului I General al KGB. Ulterior, la implementarea, amplificarea și exploatarea acestui plan au contribuit din plin fundațiile lui George Soros.
„Grupul celor 5”
Dar nu este nimic nou. În mijlocul perioadei interbelice, o operațiune de același fel, dar de mai mici proporții și cu scopuri care țineau strict de activitatea de spionaj, a fost realizată cu succes în Marea Britanie. Mai întâi, NKVD(KGB) l-a recrutat pe Anthony Blunt, profesor marxist al Universității Cambridge.
La rândul lui, Blunt i-a recrutat pe studenții Donald Mac Lean, Guy Burgess, Harold „Kim” Philby și pe John Cairncross. Foarte pe scurt, la terminarea studiilor, toți au fost propulsați în posturi de maximă importanță în baza acțiunilor Rețelei de Sprijin a NKVD. De acolo, au putut livra Moscovei informații secrete de maximă importanță.
Dezamăgirea unui savant român
Revenind, atmosfera din universitățile americane nu a fost o necunoscută pentru publicul românesc interesat. Una dintre cele mai lucide descrieri are drept autor o somitate, pe dr. Martin S. Martin, chirurg cardio-vascular român stabilit de mai bine de 40 de ani în SUA:
„Cea mai mare dezamăgire legată de Statele Unite este legată de generația tânără. Mediul universitar este poluat de o ideologie extremistă. Studenții cei mai agresivi, adepți ai unei ideologii de stânga extremă intimidează tinerii care au alte concepții. Pe mulți îi obligă să părăsească campusul universitar, blochează vorbitori conferențiari sau profesori înclinați spre latura conservatoare, obligă decanatele să-i dea afară și vor crearea așa-zisului spațiu sigur în care ei și numai ei au dreptul să decidă ce se spune, ce se crede și ce se face.
Cocteiluri Molotov vs. Idei
Este în contrast direct cu Amendamentul I din Constituția Americană, care consfințește libertatea de expresie și dreptul de exprimare. Sunt adepții corectitudinii politice împinse la extrem, cursul despre dezvoltarea lumii occidentale a fost suprimat într-o universitate americană deoarece este scris în spiritul supremației albe. Tabloul lui Shakespeare de la o universitate din Statul New-York a fost îndepărtat și înlocuit cu tabloul unei scriitoare obscure de culoare care era lesbiană. [...] Au aruncat cu cocteiluri Molotov într-o sală de curs unde conferenția un conferențiar de dreapta.”
Alungat de ideologia Woke
O altă mărturie ne-a oferit-o regizorul Andrei Șerban, care a povestit cum ideologia Woke l-a alungat în 2019, după 27 de ani de profesorat, dintr-o mai mult decât meritată poziție pe viață, aceea de profesor emerit la Columbia University. Merită să o reauzim:
„La Columbia University este un fel de socialism care merge spre comunism, e o noua forma de comunism. Corectitudinea politica este un fel de icter galben al Americii. Am fost chemați noi, profesorii de la Școala de Actorie, în care eu eram șeful Scolii de Actorie, și ni s-a spus că trebuie să facem o comisie în care să angajam un profesor nou, pentru ca cineva se pensionase și rămânea un loc liber.
Fără heterosexuali!
Eram cinci - șase profesori. Ne-a spus decăneasa Scolii de Arta că suntem prea mulți profesori albi, prea mulți profesori bărbați heterosexuali și este de dorit să luăm un nou cadru didactic, de preferință o femeie de culoare, care, dacă este gay, este foarte bine, iar, daca este un bărbat, de preferință să fie portorican sau de culoare, „sigur nu poate fi cineva cum ești tu, Andrei”, mi s-a spus, „care ești un bărbat care a fost căsătorit, care ești heterosexual și care ai copii.
Julieta era cândva băiat
Apoi, a fost în momentul în care aveam admitere pentru studenți, unde veneau tineri din toată lumea, nu doar din California si nu doar din America. Erau cam zece pe loc. Într-o audiție, vine un transsexual, un băiat care a decis să devină fată. Îl întreb ce-a pregătit și-mi răspunde că a pregătit monologul Julietei. Julieta este o fată de 14 ani, puritatea întruchipată, era imposibil pentru mine să cred că acest băiat care a devenit fată acum trei ani poate fi Julieta.
Demisia și am plecat
Putea să încerce alte roluri. Și l-am întrebat: „Altceva nu ai decât Julieta?”, si-a zis „Nu! Vă deranjează?” Imediat a simțit că am îndoieli. I-am răspuns: „Nu mă deranjează, dar nu știu cum aș putea crede că tu ești Julieta”. A spus monologul și, după ce a ieșit, restul comisiei care era lângă mine a început să mă blameze, că de ce nu pot eu să cred că el poate fi Julieta.
„Pentru că nu pot să cred!”, le-am răspuns eu, „nu pot să cred că el poate juca Julieta și nu pot să cred că, dacă el vine student la Columbia, eu voi putea să lucrez cu acest băiat care a devenit fată de trei ani de zile și să-l învăț să fie Julieta. Nu pot! Aș fi necinstit față de mine însumi, dacă fac asta. Mi-am oferit demisia și-am plecat!”
Dumnezeu să-l odihnească!
Revenind, ne miră peste poate faptul că într-o asemenea atmosferă ideile lui Charlie Kirk și ale Turning Point USA au prins fulgerător? Poate fi uimitor faptul că necesitatea obiectivă a produs anticorpi în măsură să răspundă spirochetei neo-marxiste? Să-și răspundă fiecare la întrebările astea. De răspunsuri depinde viitorul copiilor noștri.
Iar despre americanul Charlie Kirk, omorât pentru că spunea ceea ce credea el despre lume și viață, eu nu mai am de spus decât atât: Să-l odihnească Dumnezeu!
P.S. Despre asasinat a scris câte ceva și Lucian Mîndruță. Concluzia lui este că Charlie Kirk nu va ajunge în Rai. „Nu de alta, dar nu există rai.” a explicat el. Asta este, în România orice veste tragică trebuie să fie marcată de către un Bulă cu toate semnalele aprinse.
