Opinii EVZ
America lui Trump și-a desemnat dușmanii absoluți: terorismul, Coreea de Nord, Rusia, Iran
Statele Unite sunt pe punctul de a depăși formula neoconservatorilor lui George Bush jr. de desemnare a Axei Răului. Donald Trump a notat deja elementele statale de pe Axa sa a Răului, și pe această listă a intrat, în mare măsură împotriva propriilor sale convingeri, și Federația Rusă.
Astăzi, lista arată astfel: Terorism, Coreea de Nord, Rusia, Iran, talibanii „răi”. Relevanța unei asemenea alegeri vine și din tendința de a elimina, în mare măsură, orice elemente de cooperare sau pură competiție corectă a unei relații complexe cu un asemenea actor declarant inamic, în primul rând cei statali.
Doi actori au, de principiu, în actuala conjunctură internațională a interdependențelor și globalizări, trei categorii de relații concomitent. Mai întâi există zone de cooperare, mă- car cele economico-comerciale, culturale, turism. Apoi există o componentă de competiție, care, din nou, poate include elemente soft din spațiul comercial și economic, acces la piață și competiție sau subminare a acestora pentru competitor – competiția nu este întotdeauna corectă, foarte adesea nu este arbitrată corect de către statul care este piață pe un anumit produs în cauză vizat. În fine, există și o componentă de contradicție, confruntare sau chiar conflict, care poate conține elemente de constrângere, negociere în forță, forțare de poziții, utilizarea amenințării cu utilizarea forței și chiar utilizarea forței militare, cu mai multă sau mai puțină legitimitate, cu respectul sau “interpretarea creativă”, extremă, a regulilor internaționale sau cu crearea, dacă nu asumarea unilaterală a unor reguli și drepturi excepționale auto-asumate.
Caracterizarea unei relații bilaterale trebuie să cuprindă o analiză integrată a tuturor acestor elemente, pe fiecare palier, în caz contrar riscul unei erori din cauza secvențializării sau ruperii din context poate fi majoră. De exemplu, considerarea strict a unei cantități sau ritmicități a relațiilor și întâlnirilor oficiale sau evaluarea dimensiunii schimburilor economice poate să nu fie suficientă când găsim în evaluare dependențe de resurse sau acorduri pe termen lung cu avantaje pe domenii specifice, sau încă și mai mult, acorduri strategice realizate într-un moment crucial, cu un interes major pentru un actor, a cărei relevanță ar putea să se reflecte în timp. La acest capitol, unificarea Germaniei este cel mai des prezentat caz pentru a explica apetența și înclinația Berlinului spre compromisuri și evitarea răcirii relațiilor cu Rusia.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ei bine, astăzi America lui Donald Trump nu mai are multe din aceste nuanțe, sau ele sunt ocultate și subminate de elementele clare de mesaj și acțiune pe direcția inamicilor, dușmanilor declarați și actorilor din „axa răului” în noua formă. Astfel, odată ce un actor e inclus pe această axă sau e declarat inamic, tipul de reacție al administrației actuale este unul care include sancțiuni pe toată linia, suspendarea tuturor tipurilor de relații din ceilalți piloni de cooperare și competiție și mutarea tuturor elementelor spre confruntare și conflict. Totul, poate mai puțin relația cu Rusia, unde dimensiunea actorului, complexitatea relației și lipsa de apetit a președintelui Trump menține încă ușile deschise, deși nu știm încă pentru cât timp.
Deci, în cazul Coreii de Nord, noua propunere de Rezoluție a Consiliului de Securitate include elemente grave și profunde și, dacă precedenta formulă de sancțiune interzicea comerțul cu Coreea de Nord, astăzi vorbim despre o formulă prin care SUA introduce pe o listă neagră pe oricine – stat, privat, cetățean – are orice fel de relație cu Coreea de Nord. Faptul că există preocuparea legată de Coreea de Nord la nivel de alertă roșie e naturală. O eventuală respingere a propunerii prin veto rus sau chinez poate duce iremediabil la o opțiune militară drastică a SUA, pe unul din scenariile anunțate de către Secretarul Pentagonului, James Mattis, oricât de mari ar fi riscurile și costurile de imagine a unei asemenea întreprinderi, dar și dificultățile gestiunii postacțiune militară a SUA.
Mai nou, se acumulează tot mai mult nemulțumirile în raport cu acțiunile Iranului tot mai amenințăroare pentru securitatea SUA și a aliaților săi din Orientul Mijlociu. Pe un asemenea fond, am asistat la primul discurs și la un raport al ambasadorului SUA la ONU, Nukki Haley, către Președintele Donald Trump, care va decide luna viitoare retragerea SUA din Acordul cu Iranul. Iar conținutul subliniază că măsurile tehnice și respectarea limitelor de această factură nu sunt suficiente, dacă pe toate celelalte dimensiuni Iranul subminează pacea și securitatea regională și globală și afectează fundamental interesele Statelor Unite. Pasul următor, pe concepția maniheistă abordată acum de administrația americană, nu poate fi decât o nouă poziționare definitivă și în forță contra Teheranului, odată ce acesta dobândește eticheta de dușman al SUA.
Recomandările noastre
