Cât ar dura reconfigurarea armatelor europene fără SUA? Reconfigurarea armatelor europene în absența sprijinului american ar necesita, în mod realist, între 10 și 20 de ani pentru a atinge un nivel credibil de autonomie militară. Nicio capacitate majoră pe care SUA o oferă astăzi NATO nu poate fi înlocuită rapid, iar punctul de plecare al Europei evidențiază această dependență.

În prezent, contribuția militară americană este esențială pentru echilibrul de forțe din Europa. Pentru a preveni o eventuală penetrare rapidă rusă în statele baltice, europenii ar avea nevoie de aproximativ 1.400 de tancuri, 2.000 de vehicule blindate de luptă și 700 de sisteme de artilerie — o putere de foc mai mare decât cea disponibilă astăzi în forțele terestre combinate ale Franței, Germaniei, Italiei și Marii Britanii.

În domeniul forțelor terestre, compensarea sprijinului american ar presupune formarea a aproximativ 50 de brigăzi noi, adică în jur de 300.000 de militari suplimentari. Problema nu este doar numerică, ci și structurală: armatele europene operează o varietate mare de echipamente — inclusiv aproximativ 12 tipuri diferite de tancuri principale — iar achizițiile comune rămân limitate, ceea ce complică interoperabilitatea.

În aviație și apărare aeriană, dependența este și mai pronunțată. Statele Unite furnizează în prezent elemente critice precum avioane AWACS, capacități ISR (informații, supraveghere și recunoaștere), realimentare în zbor și sisteme de apărare antirachetă balistică. Europa nu dispune de alternative echivalente pe termen scurt, iar programele de avioane de generație viitoare — GCAP și SCAF — nu sunt așteptate să devină operaționale înainte de 2035–2040.

Pe plan naval, prezența americană în Atlanticul de Nord și Mediterana — prin portavioane, submarine nucleare și distrugătoare echipate cu sisteme Aegis — nu are în prezent un echivalent european. Franța operează un singur portavion, Charles de Gaulle, iar acesta este deja angajat în operațiuni în Mediterana.