Joseph Delaney, autorul bestsellerului "Cronicile Wardstone", povesteşte cum a dat lovitura abia la 59 de ani. Scriitorul şi-a lansat ieri în România cartea "Greşeala Vraciului".
Cea mai bună poveste pe care ar putea-o scrie Joseph Delaney (63 de ani), autorul seriei „Cronicile Wardstone“, e una despre perseverenţă. Fostul profesor de engleză, tată a trei copii şi bunic al altor patru, a încercat ani la rând să-şi vadă publicate cărţile de science-fiction pentru adulţi. Abia la 59 de ani, ca prin magie, scriitorul reprofilat pe fantasy a dat lovitura cu „Ucenicul Vraciului“ (2004), primul volum dintr-o serie care avea să fie comparată cu „Harry Potter“. Ieri, Delaney şi-a lansat cea de-a cincea carte, „Greşeala Vraciului“ (Corint Junior), la Diverta Magheru, iar astăzi se va afla la Librăria „Şt. O. Iosif din Braşov“, de la ora 13.00. Într-un interviu acordat EVZ, scriitorul britanic povesteşte cum e să fii refuzat şi să nu renunţi, cât de mult contează marketingul în literatură şi ce are în comun cu J.K. Rowling. EVZ: Scrieţi din tinereţe, dar aţi cunoscut succesul foarte târziu. Vi s-au refuzat adesea cărţile? Joseph Delaney: Timp de zece ani, am tot fost refuzat. De cel puţin 96 de ori mi s-a spus nu. Serios! În 1990, mi-am luat o agentă care mi-a spus să scriu o carte într-un an, un fantasy pentru adulţi - visam să fiu următorul Tolkien -, şi le-a dus-o tuturor editorilor care publicau fantasy. În fiecare an, 8-9 editori mă tot refuzau. Apoi, am întâlnit un editor de la Random House şi am stabilit să scriu un fantasy mai scurt, de 10.000 de cuvinte, într-o lună! Asta se întâmpla prin 2001. Şi m-am apucat să caut prin caietele mele de notiţe strânse timp de câţiva zeci de ani. Şi într-unul din 1983 am găsit ideea! În acel an mă mutasem într-un sat în care circulau poveşti despre duhuri rele şi m-am gândit la o carte despre un om „antrenat“ să lupte cu astfel de spirite.
Agentul literar poate avea un rol vital în succesul unui scriitor... Agentul are un rol foarte important. Când tu, ca scriitor puţin cunoscut, trimiţi o carte unui editor, e posibil ca ea să se piardă printre miile de alte cărţi trimise. Dar când e recomandată de un agent, deja ai trecut de un filtru. Un lucru e sigur: cel puţin vei fi citit.
Un scriitor bun mai poate supravieţui astăzi fără un marketing la fel de bun? Cred că puterea cuvântului e subestimată în zilele noastre. Sunt convins că e foarte important să se scrie mult despre tine în ziare, să apari la televizor, mai ales în cazul unei serii. Dar dacă cititorii îşi dau unii altora cărţile sau şi le recomandă, din ce în ce mai mult, e cel mai grozav marketing natural de care poţi avea parte. Ce nu mergea înainte şi funcţionează acum bine în cărţile dv.? Înainte încercam să scriu science-fiction pentru adulţi şi, deşi aveam unele idei chiar bune, se pare că nu le redam suficient de bine. Iar unii editori le găseau mult prea voluminoase şi greu de lansat pe piaţă. De aceea, la sfatul agentului, am trecut la literatură pentru copii. M-am întâlnit chiar cu Barry Cunningham, cel care a descoperit-o pe J.K. Rowling, şi mi-a spus că povestea sună foarte bine. Cel puţin, am şi eu un lucru în comun cu J.K. Rowling: suntem publicaţi de aceeaşi editură (râde).
Mai aveţi unul: se spune că „Ucenicul Vraciului“ va fi următorul „Harry Potter“... Eu nu cred că mai poate exista un nou Harry Potter. E un fenomen care nu ştiu dacă mai poate fi egalat. Nu vreau decât să fiu eu însumi şi să scriu cum îmi place. Apropo de asta, în tinereţe am cântat într-o formaţie rock şi toţi prietenii mei din trupă visau să fie Beatles. Iar eu eram singurul care ziceam „nu. Eu vreau să fim ca Rolling Stones. Pentru că vreau s-o ţin aşa la nesfârşit, să nu fiu doar un mare boom care dispare brusc“. Aşa şi cu scrisul. Nu vreau să fiu extrem de cunoscut, vreau doar să scriu cât mai pot. Piaţa de carte actuală e aglomerată în fantasy-uri. E deja prea mult? E adevărat, însă noi, scriitorii, nu cred că suntem în competiţie. Mi s-a întâmplat un lucru interesant în Australia, unde l-am întâlnit pe John Flanagan, autor de fantasy care are tot o serie cu un ucenic, „Ranger's Apprentice”. Dădeam împreună un interviu şi el mi-a spus, „Joseph, noi nu suntem rivali. Dacă cineva citeşte cărţile mele şi-i plac, o să vrea să le citească şi pe ale tale şi invers”. Copiii vor citi mereu fantasy-uri şi se vor întreba „Ce mai e dincolo de Harry Potter?” „Ucenicul Vraciului“ e în pregătire la Hollywood. V-aţi implicat? Mi-ar fi plăcut, dar nu am avut decât câteva conversaţii pe e-mail cu ei, atât. Dacă filmul va avea succes, vor cumpăra drepturile şi pentru celelalte romane.
Şi în „Cronici“ şi în alte serii fantasy e foarte multă violenţă. Până unde se poate merge? Copiii de astăzi au alte gusturi decât aveam noi, în special din cauza televiziunii. Însă există limite destul de clare peste care nu poţi trece, şi o să vă dau un exemplu foarte bun. E o scenă în „Blestemul Vraciului“ în care duhurile rele îl trag pe preot într-o groapă. Piciorul îi este prins şi singura scăpare e să şi-l taie. Şi atunci m-am oprit. Dacă era o carte pentru adulţi, aş fi descris episodul, dar aşa, l-am alungat pe ucenic de lângă preot şi, o dată cu el, pe cititori. Alteori însă ni se reproşează: „Nu e suficient de înspăimântător!“.
V-aţi mai întoarce la perioada science-fiction, după „Cronici”? Chiar am în pregătire o nouă serie, care va fi science-fiction. Nu cu nave spaţiale şi extratereştrii, ci cu totul altceva. Încă nu ştiu câte cărţi din seria „Cronicilor” voi mai scrie, ar putea fi 8 sau chiar nouă. Alice va avea o poveste a ei, la fel şi vrăjitoarea Malkin, idei sunt, Cu un succes ca al „Cronicilor”, pot continua aşa mulţi ani. Însă aş vrea să încerc ceva diferit, care să nu mai fie respins. Am sentimentul că science-fiction va fi următorul gen preferat al copiilor. Nepoţii dv. vă ajută la scris, vă dau ponturi pentru intrigi? Nu prea. Cel mai mare, James, are 12 ani şi a citit prima carte când avea 8 ani. În schimb, vin copiii cu idei, la lansări. Iar când se pornesc să spună poveşti cu fantome, e foarte crud să-i opreşti. Într-o zi, o fetiţă a venit la mine şi m-a avertizat: „Asta nu e o poveste, e adevărat. Când se întunecă, mama mea întoarce oglinzile cu feţele la perete“. Uau! Pe asta am şi folosit-o în „Bătălia Vraciului“. Cred că România e plină de astfel de poveşti, abia aştept să le ascult.
BESTSELLER
30.000 de exemplare vândute în România Cele cinci cărţi din seria „Cronicilor Wardstone“, publicate de Corint Junior, au fost traduse în 24 de limbi şi s-au vândut în peste un milion de exemplare, din care 30.000 în România. Joseph Delaney a fost declarat unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai momentului. Prima carte din serie, „Ucenicul Vraciului“, va fi ecranizată de Warner Bros, premiera fiind programată pentru anul viitor. Protagonistul seriei este Thomas Ward, un băieţel de 12 ani, al şaptelea fiu al unui al şaptelea fiu, care intră ucenic la un vraci bătrân. Înzestrat cu puteri speciale, Tom va putea alunga strigoii şi vrăjitoarele, cel mai învrăjbit duşman al său fiind clanul Malkin.
Recomandările noastre
