În timp ce la București modernizarea armatei nu iese din sertare, Varșovia profită de orice oportunitate oferită de țări cu tehnologie militară de vârf.
Pentru Italia, care va trebui să înlocuiască tancurile Ariete până în 2030/35, este important să fie implicată cât mai devreme în acest program pentru a avea un cuvânt de spus în definirea caietului de sarcini.
Pe de altă parte, Polonia se află în aceeași situație și, ca și Italia, și-a arătat interesul față de MGCS. „Suntem curioși să știm ce posibilități ar putea avea Polonia de a participa, de exemplu, la construcția tancului comun european, dezvoltat în acest moment în principal de Germania și Franța”, a declarat Pawel Soloch, șeful biroului de securitate al Consiliului Național al președinției poloneze.
Cu toate acestea, ansamblul industrial al MGCS, care vizează o partajare echitabilă a sarcinilor între Franța și Germania fiind complicat, Italia și Polonia sunt ținute departe pentru moment, în ciuda unor semne de deschidere.
Ne puteți urmări și pe Google News
De unde o altă cale explorată de Roma: lansarea propriului program de tanc de luptă, deschidu-l către alți parteneri europeni, chiar extra-europeni, precum Israelul sau Statele Unite. „Este vorba de a nu pierde teren în comparație cu inițiativa franco-germană, dacă aceasta nu se deschide nici unui alt partener”, a explicat Calvisi.
De asemenea, și în timp ce baza sa de apărare industrială și tehnologică nu va fi uitată de planul de redresare economică, finanțat în mare parte din fonduri europene, Italia a lansat ofensiva: Publicația lunară a forțelor armate poloneze, Polska Zbrojna, a raportat că Ministerul Apărării din Polonia a primit o ofertă de cooperare de la omologul său italian.
Recomandările noastre
