ALEXANDRA RUSU: Topul literaturii străine în 2008

ALEXANDRA RUSU: Topul literaturii străine în 2008

La categoria fiction, pentru literatura străină, printre cele mai bune cărţi traduse în 2008, la noi, se numără: ,,Calcanul”, de Günter Grass, ,,Omul fără însuşiri”, de Robert Musil, ,,Fugi, Rabbit”, de John Updike, ,,Lanark: O viaţă în patru cărţi”, de Alasdair Gray, ,,Un dulce miros de moarte”, de Guillermo Arriaga şi ,,Bakakai”, de Witold Gombrowicz.

1. Günter Grass, ,,Calcanul” (Editura Leda, traducere de Corneliu Papadopol). O fulminantă istorie alternativă a războaielor dintre cele două sexe, o Kamasutra pe vârste ale omenirii şi cea mai bună introducere în gastronomia mitică. Cele 11 femei din roman, 11 bucătărese din tot atâtea epoci diferite, de la Ava cea cu trei sâni până la Maria care-şi cumpără un Fiat în rate, creează şi recreează lumea gătind. Desigur, gătind pentru el – pescarul, călugărul, poetul, beţivanul –, adică eul masculin dintotdeauna. Romanul uluieşte prin amploarea viziunii, zecile de specii de umor (şi de amor), neruşinarea genială a proiectului. Pagini care îşi depun candidatura pentru cel mai bun început şi sfârşit de roman al tuturor timpurilor. 2. Robert Musil, ,,Omul fără însuşiri” (Editura Polirom, traducere de Mircea Ivănescu). Un mare roman al secolului XX, admirat de Thomas Mann şi interzis de nazişti, într-o nouă şi completă ediţie românească. Matematicianul Ulrich ia parte la dezagregarea lumii şi a propriei persoane, într-o Vienă nevrotică, de o pasivitate feroce şi o sexualitate deviantă, iar şocul recunoaşterii în lumea contemporană spulberă iluzia călduţă că secolul ororilor s-ar fi terminat.

3. John Updike, ,,Fugi, Rabbit” (Humanitas Fiction, traducere de Antoaneta Ralian şi George Volceanov) şi ,,Întoarcerea lui Rabbit” (Humanitas Fiction, traducere de George Volceanov). Primele două volume din tetralogia construită în jurul lui Harry ,,Rabbit” Angstrom, unul dintre cele mai faimoase personaje din literatura americană, umplu un gol până acum inexplicabil în importurile noastre de peste ocean. Cum se explică faptul că un asemenea personaj – fost baschetbalist în liceu, acum un bărbat cinic-nostalgic, iresponsabil, adulterin, rasist, naţionalist, adept al războiului din Vietnam şi, mai ales, indirect vinovat de moartea propriului copil – se bucură încă, după mai bine de trei decenii, de simpatia cititorilor, chiar şi după ce a fost ghilotinat de unii critici? Nu vă uitaţi la răspunsuri, citiţi tetralogia dublu premiată cu Pulitzer.

4. Alasdair Gray, ,,Lanark: O viaţă în patru cărţi” (Editura Polirom, traducere de Magda Teodorescu). Un fantasy-utopie neagră de rasă pură britanică, în spatele căruia se simte cel puţin un secol de tradiţie. Un personaj fără nume, fără trecut, fără identitate se trezeşte într-un vagon de tren, într-un oraş în agonie. Urmează aventuri nenumărate, de un fantastic exploziv, presărate cu boli simbolice, creaturi dintr-un bestiar al viitorului, vise de artist, drame ale supravegherii, variante de pedeapsă. Un cyberpunk parcă scris de Kafka. 5. Guillermo Arriaga, ,,Un dulce miros de moarte” (Editura Vellant, traducere de Olivia Petrescu) şi Witold Gombrowicz, ,,Bakakai” (Editura Rao, traducere de Cristina Godun). Mexicanul Guillermo Arriaga, mult mai cunoscut ca scenarist (,,21 de grame”, ,,Babel”), scrie un roman cinematic, dur, care implică simţurile ca o simulare 3D. O extraordinară poveste de dragoste postumă, pentru cel puţin unul dintre personaje. Povestirile lui Gombrowicz strânse în volumul ,,Bakakai” sunt cele mai lucide, mai percutante şi mai complexe manifestări de gen de la ,,Povestirile despre nebunia obişnuită” ale lui Bukowski încoace. 

Ne puteți urmări și pe Google News

Bonus: Merită semnalată, pentru cunoscători şi neofiţi deopotrivă, apariţia traducerii româneşti a unor texte controversate ale lui Shakespeare, recent recunoscute ca atare şi incluse în canon de către specialişti: ,,Eduard al III-lea. Sir Thomas More” (Editura Paralela 45, traducere de George Volceanov). Anglia se dezvăluie aici, mai mult decât oriunde, ca violentă, crudă, surdă, iar Shakespeare, ca un artist ce îşi asumă haloul subversiv.

CITIŢI ŞI:   Cartile care v-au marcat - "O carte pe zi cu evz.ro"