Alegerile prezidențiale din Republica Moldova: Strategiile candidaților din opoziție

Denis Cenusa / sursa foto: Twitter

Republica Moldova. Numărul candidaților la președinție crește la Chișinău. La alegerile prezidențiale din toamnă ar putea participa aproximativ 10 politicieni și personalități publice. Pentru a fi eligibili, aceștia trebuie să adune minim 15.000 de semnături din cel puțin jumătate din raioanele țării (32 de raioane). Cu toate acestea, autoritățile electorale pot exclude participanții de la alegeri dacă sunt implicați în acte de corupție sau din motive de securitate națională. În ambele cazuri, scoaterea din cursa electorală nu necesită o hotărâre judecătorească definitivă în calitate de precondiție.

În mare măsură, numărul final de candidați depinde atât de integritatea acestora, cât și de comportamentul Comisiei Electorale Centrale (CEC). Atât Comisia de la Veneția, cât și OSCE/ODIHR au sugerat anterior problema actualei componențe a CEC, care ar crea circumstanțe în care organismul electoral nu are independență politică deplină. Imixtiunea politicienilor în deciziile CEC ar putea umbri rezultatele alegerilor, inclusiv stabilitatea politică post-electorală. Este, așadar, în interesul guvernului și al partenerilor externi ca CEC să acționeze strict în conformitate cu legea electorală în vigoare. În același timp, legislația nu trebuie să devină supusă unor modificări bruște până la alegeri, așa cum sa întâmplat deja înainte de alegerile locale din 2023.

Valul de candidați și desființarea ideii candidatului unic

Unii candidați și-au făcut deja publică decizia de a participa la alegeri, printre care Tudor Ulianovschi (ex-ministru de externe), Renato Usatîi (fost primar de Bălți), Andrei Năstase (ex-ministru de Interne), Ion Chicu ( ex-premier), Irina Vlah (ex-bașcan al autonomiei găgăuze), Alexandr Stoianoglo (fost procuror general demis) și Natalia Morari (jurnalistă).

Alții au făcut aluzii, dar nu au făcut un anunț public final, inclusiv fostul premier Vlad Filat și cineva din partea Blocului „Împreună”. Câțiva s-au autoexclus – Ion Ceban, actualul primar al Chișinăului și Igor Dodon, al cincilea președinte al țării și lider al Socialiștilor.

Ceban și Dodon sunt singurii reprezentanți politici ai opoziției, a căror poziție în sondaje le-a oferit șanse să ajungă în turul doi alături de actuala președinte Maia Sandu. Alegătorii lui Ceban și Dodon vor migra către alți candidați, alimentând elementul surpriză în alegeri, care este mai greu de estimat și respectiv de controlat. Niciun sondaj recent nu a măsurat simpatia moldovenilor pentru toți candidații care și-au lansat deja candidaturile sau sunt pe cale să o facă.

În cele din urmă, ideea candidatului unic nu s-a concretizat, opoziţia acţionând într-o manieră neconcertată. Oricum, majoritatea liderilor opoziției au discutat activ un fel de coaliție situațională împotriva lui Sandu, exponent al actualului guvern (Partidul Acțiune și Solidaritate), ambele tururi ale alegerilor.

Chiar și așa, este inevitabil ca opoziția să fie nevoită să susțină candidatul care va ajunge în turul doi, dacă intenția lor este ca Sandu să nu fie realeasă. Prin urmare, existența unui număr mare de candidați nu este neapărat ceva nefavorabil pentru opoziție. Dimpotrivă, mesajele negative împotriva lui Sandu și PAS se vor multiplica, ajungând la mult mai multe colțuri ale opiniei publice.

Imprevizibilitatea guvernării

Pe lângă elementul de surpriză legat de rezultatele pe care le pot obține candidații opoziției în absența lui Ceban și Dodon, o altă sursă de incertitudine este comportamentul autorităților electorale. Dacă vor exista presiuni politice asupra CEC pentru eliminarea candidaților electorali, atunci alegerile vor fi inevitabil compromise. Au existat deja avertismente din rândurile socialiștilor că ar putea fi organizate proteste postelectorale dacă vor interveni în procesul electoral în favoarea lui Sandu.

În prezent, până la lansarea oficială a campaniei electorale, promovarea referendumului constituțional pentru integrare europeană (includerea în legea supremă) calificabilă drept agitație electorală latentă în sprijinul lui Sandu. Dacă se va confirma scenariul protestelor postelectorale, la proteste s-ar putea alătura mai multe forţe politice, fără steag politic, inclusiv formațiunile controlate de Şor.

Orice proteste care contestă integritatea și rezultatele alegerilor vor influența negativ campania electorală pentru viitoarele alegeri parlamentare, care ar trebui să aibă loc în vara anului 2025. Cu toate acestea, o victorie ipotetică a lui Sandu fără majoritate în parlament îi va știrbi masiv din autoritate la la nivel național și internațional, însemnând apusul său politic înainte de sfârșitul mandatului.

Calitatea procesului electoral pentru prezidențiale depinde de CEC, dar și de guvern în general. Cu toate acestea, în timpul guvernării actuale, un partid politic a fost exclus din cursă din cauza corupției și preocupărilor de securitate. Prin Comisia pentru Situații Excepționale, guvernul PAS a eliminat Partidul „Șansa”, afiliat lui Ilan Şor, cu câteva zile înainte de alegerile locale din noiembrie 2023.

Cu doi ani înainte, Marina Tauber a fost exclusă la solicitarea CEC, pe baza acuzațiilor de încălcare a finanțării legale a alegerilor. Tauber a reprezentat partidul lui Ilan Șor, având șanse mari să câștige în turul doi al alegerilor pentru primăria din Bălți. Pe lângă finanțările ilegale atribuite reprezentanților grupului lui Sor, autoritățile competente de la Chișinău s-au referit la ingerința Rusiei.

Aceleași motive ar putea fi invocate de către guvern (inclusiv CEC) în mod repetat împotriva a cel puțin trei candidați: Irina Vlah, fosta șefă a autonomiei găgăuze acuzată de legături cu Moscova, și Alexandr Stoianoglo și jurnalista Natalia Morari pe motiv că ar fi sprijiniți financiar de Veceaslav Platon. În niciunul dintre aceste suspiciuni nu există dovezi confirmate în instanță, generând speculații și o doză semnificativă de dezinformare vizavi de unii dintre contracandidații lui Sandu.

Este în interesul CEC și al altor actori de stat să ofere argumente convingătoare pentru orice posibilă decizie de excludere din concurs a candidaților pretinși că ar avea legături cu Rusia sau finanțare ilegală. În caz contrar, victimizarea celor eliminați din cursă va fi folosită ca argument că guvernul îi persecută pe adversari, susținând orice candidat care ajunge în turul doi împotriva lui Sandu.

Profilul candidaților la alegerile prezidențiale din Republica Moldova anunțați până acum creează perspective mai clare pentru următoarele trei scenarii majore:

Scenariu 1. Coalizarea tuturor candidaților opoziției pentru a mobiliza votul anti-Sandu în turul doi. Un astfel de scenariu are un nivel ridicat de probabilitate, deoarece scopul majorității forțelor politice moldovenești este stoparea monopolului puterii, dominată de PAS cu ajutorul lui Sandu. Deși la prima vedere participarea unui număr mare de candidați (dacă sunt aprobați de CEC) la alegeri fragmentează votul, ar permite mobilizarea votului împotriva lui Sandu deja în primul tur. Drept urmare, votul pentru candidatul opoziției din turul doi poate fi mai ușor de asigurat, decât atunci când numărul oponenților lui Sandu este mai redus.

Scenariu 2. Necoordonarea candidaților opoziției, care în realitate urmăresc obiectivele legate de alegerile parlamentare. Miza mai multor candidați la alegerile prezidențiale se explică și prin dorința lor de a-și promova platformele pentru alegerile parlamentare din 2025. Prin urmare, candidații opoziției au ca prioritate nu atât să o învingă pe Sandu, cât să o slăbească suficient de mult pentru a provoca prejudicii de imagine pentru PAS la alegerile legislative. Din acest punct de vedere, se poate întâmpla ca acei candidați care sunt ghidați de obiective egocentrice să nu susțină candidatul rămas în cursa împotriva lui Sandu.

Scenariu 3. Deteriorarea situației postelectorale pe fondul protestelor și contestării rezultatelor. Dacă guvernul și CEC nu previn acțiuni ce ar putea compromite procesul electoral, atunci candidații opoziției vor decide să se mobilizeze pentru a protesta împotriva unei eventuale victorii a lui Sandu. Cu alte cuvinte, conform acestui scenariu, majoritatea candidaților din opoziție anticipează că alegerile nu vor fi tocmai libere și corecte. În acest sens, opoziția va trece de la mobilizarea votului la galvanizarea protestului public împotriva lui Sandu și PAS pentru a-și crește șansele electorale la alegerile parlamentare din 2025.