Alegerile generale din Marea Britanie, de pe 12 decembrie, se situează sub spectrul incertitudinilor clasice datorate sistemului britanic de vot care presupune vot uninominal pe circumscripții, ceea ce face ca procentele de susținere a diferitelor opțiuni să fie nerelevante la vot iar micro-managamentului predicțiilor pe fiecare circumscripție să fie hazardat.

El se face dar cu mari spații de eroare, ceea ce le face rareori utilizabile.

 De remarcat este că Brexitul a fost principala temă de dezbatere în campanie, restul fiind doar teme complementare. Marea Britanie pare să fi încremenit în proiect de la referendumul lui David Cameron în 2016. Și în continuare sondajele sunt și aici neconcludente, dar dau o supremație curentului „Remain”, care se află reprezentat cu preponderență la nivelul Partidului liberal-Democrat, pro-european, Partidul Laburist având o majoritate de reprezentanți „Remain”, nu însă și pe președintele Corbyn care a anunțat o „abordare neutră” în raport cu Brexitul. „Remain” este curent pro-european în care se află și o parte - minoritară – dintre conservatori, toți reprezentanții Partidului Național Scoțian și parte din personalitățile independente ce pot să mai aceeadă în Parlament.

Curentul Brexit e reprezentat cu preponderență de către Conservatori, mai ales după ce partidul Brexit al lui Nigel Farage a anunțat că nu va depune candidați în circumscripțiile câștigate de conservatori în precedentele alegeri din 2017. Brexit Party și UKIP urmează pe linia Brexiter-ilor, ca și partidul nord-irlandez DUP. Însă dacă explorăm la nivelul acestor partide, diferențele rămân clare: dacă conservatorii lui Boris Johnson susțin acordul propus și negociat de liderul lor, UKIP și Brexit Party se pronunță direct pentru un hard Brexit, respingând acordul. Totul depinde de reprezentarea finală din Parlament.

Potrivit „sondajului sondajelor” și tendințelor actuale, Conservatorii au început campania cu un avans de circa 10 puncte peste Laburiști, dar partidele s-au apropiat ușor în timpul campaniei, ecartul fiind mult mai discret, mergând până spre marja de eroare de 3%. Situația actuală arată pentru Conservatori o medie de 42% – cu o plajă între 38%-46%, în scădere la ultimele sondaje, ca tendință, Laburiștii cu 31% - plaja între 27-35% - cu tendință de creștere la ultimele sondaje, Liberal- democrații cu 14% - plaja între 10-18%, în ușoară creștere, Brexit party cu 4% - plajă 0-8%. Relevantă rămâne situația partidelor regionale, în Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor, care au poziții mai clare și înclinate în a-și lua numărul de locuri prognozat, cu scoțienii pro-europeni, nord-irlandezii pro-Brexit dar cu acord care să nu-i afecteze(acum sunt în opoziție cu acordul lui Boris Johnson) și galezii împărțiți și nuanțați.

 În modelarea pe care o avem pe YouGov – cu rezultate bune în 2017, proiecția din a doua jumătate a lui noiembrie arată o majoritate confortabilă de 68 de locuri pentru conservatori, cu 359 de locuri în noul parlament, laburiștii cu 211 locuri, scoțienii cu 43 locuri, liberal democrații și 13 și 24 locuri pentru celelalte partide. Însă erorile asumate se mișcă de la o victorie clară la pierderea a doar câtorva fotolii și merge pe medie spre o majoritate la limită pentru conservatori ca și în actualul Parlament.

Indiferent de situația finală – afectată de apropierea partidelor principale și limitarea ecartului între Conservatori și Laburiști, de dominația susținerii populare publice pentru Remain la nivel național și de preeminența susținerii pentru Laburiști, liberal democrați și verzi în fața Conservatorilor, Brexit party și UKIP – se menține o situația tradițională, anume a diferențelor dintre procentele și sprijinul public și, respectiv, reprezentarea în Parlament. Totuși câteva fenomene vin să marcheze activitatea de după alegeri.

Mai întâi, e vorba despre raportul serviciilor britanice legate de impactul ingerinței Rusiei în cadrul Brexitului. Raportul a fost oprit de la publicare de către premierul Johnson până după alegeri și va fi publicat ulterior. Se așteaptă ca raportul să creeze dificultăți principalilor Brexiteri, Boris Johson și Nigel Farage, care sunt principalii beneficiary ai acestei interferențe. Dacă mai adăugăm știrile deja apărute privind finanțările oligarhilor ruși în campania din 2018-2019 a conservatorilor, la nivel de câteva sute de mii de lire sterline, realizăm că trecerea cu tăvălugul a Brexitului e discutabilă.

În al doilea rând, rămâne dilema și divergențele între susținătorii Brexit cu acordul Johnson, majoritari la conservatori, susținătorii unui Brexit cu un alt acord – la Laburiști, varianta Corbyn, cu menținerea Marii Britanii în Uniunea vamală și chiar Piața Comună – varianta “Remain” – cu adepți la Liberal Democrați, naționaliști scoțieni și laburiști, dar și la conservatori – și respectiv varianta hard Brexit – evident minoritară, cu adepți la Conservatori, DUP – partidul nord-irlandez al loialiștilor protestanți și mai ales Brexit Party. Acest echilibru se va menține în parlament, și e posibil ca și blocajul aferent să rămână.

Nu în ultimul rând, ieșirea datelor din raportul privind ingerința Rusiei în referendumul pentru Brexit să adauge probleme prin acest document care va presa ca varianta acordului lui Boris Johnson care, eventual, ar fi votată în Parlament, să fie obligatoriu supusă unui referendum popular național. Iar într-un asemenea referendum, varianta “Remain” să apară, de asemenea, ca opțiune în referendum, în măsura în care hard Brexitul a fost respins în mod repetat de către Parlamentul britanic. Raportul de forțe din Parlamentul britanic poate determina această perspectivă.

Și mai există o consecință. Perspectiva unui referendum pe acordul final votat de Parlament ar putea pune în pericol termenul de 31 ianuarie pentru Brexit. Însă aici lucrurile sunt mult mai simplu de considerat: o eventuală victorie – improbabilă în Parlamentul viitor - a curentului Remain nu mai are de a face cu termenul limită; în schimb o victorie laburistă cu un acord soft negociat de către Jeremy Corbyn periclitează termenul, ca și referendumul promis deja de liderul laburist și care ar putea fi impus ca cvasiobligatoriu și majorității conservatoare ar proroga termenul. Dar de această dată nu cred că vor fi probleme majore în a obține amânarea finală.

Cert e că alegerile și rezultatele finale din 12 decembrie vor fi un indicator relevant față de formula în care va fi înclinată balanța mai departe, așa cum putem prevedea presiunea publică în varianta Remain și a referendumului care să conțină această opțiune. Asta indiferent de câștigător. Dar suprizele pot apărea și mai departe, în funcție de ultimele 10 zile de campanie și de dorințele în evoluție ale publicului britanic în diferitele circumscripții.