Pe parcursul periplului prin judeţul Teleorman, am întâlnit oameni de bună credinţă dar şi persoane care acceptau, cu uşurinţă, să intre în cabinele de vot alături de alţi „binevoitori”. Spre exemplu, în comune precum Nenciuleşti sau Mavrodin, din judeţul Teleorman, obiceiul traseiemului electoral, al intrării, la grămadă, în cabina de vot,  nu s-a schimbat faţă de anii precedenţi. E drept, nu au mai fost atât de multe scandaluri, însă, fraudele s-au desfăşurat sub ochii împăciuitori ai comisiilor electorale din secţiile de votare. Bătrâni care spuneau că nu văd, că sunt bolnavi sau că nu ştiu să citească erau însoţiţi de soţi sau de tineri, fii sau fiice, ori prieteni sau vecini, uneori find câte patru în cabina de vot.

De fapt, în multe cazuri era doar o şmecherie folosită de cei care însoţeau bătrânii pentru a le arăta unde să pună ştampila. „Ce să le facem?”, s-a arătat revoltată şi nedumerită o şefă a secţiei de votare din Nenciuleşti.  În mod ciudat, niciunul dintre membrii comisiei nu îi întreba măcar de ce intră câte doi în cabina de vot. Într-una dintre aceste cabine erau patru persoane. „Tataie nu vede”, s-a justificat o tânără care a ieşit din cabină cu un bătrân şi cu doi copii.

Un membru al uneia dintre secţiile de votare din Mavrodin ne-a arătat pasajul din „Ghidul Alegătorului” care prevede că, „alegătorul care, din motive temeinice, nu poate să voteze singur, are dreptul să cheme în cabina de votare, pentru a-l ajuta, un însoţitor ales de el”.

Sub paravanul acestei prevederi care nu impune ca solicitantul să dovedească, cu un act, că e nevăzător sau că suferă de vreo boală, au apărut mult mai mulţi „orbi” şi persoane „neputincioase” decât ştiau chiar şi medicii din comune.