Alegeri. Un mare entuziasm domnește pe băncile dreptei naționaliste și populiste din Parlamentul European. În timp ce sondajele prevăd o creștere notabilă la alegerile europene, care se vor desfășura între 6 și 9 iunie, diferitele părți implicate caută o alianță prin care să-și maximizeze influența la Strasbourg. În total, dreapta suveranistă ar putea număra până la 200 de aleși dintr-un total de 720 de europarlamentari, față de puțin sub 160 în prezent într-un hemiciclu care are 705 de locuri.

Astăzi, aceste grupări, adesea de extremă dreapta, sunt dispersate între mai multe grupuri politice din Parlamentul European.

Calcule înainte de alegeri

Ele se regăsesc printre conservatorii și reformiștii europeni (ECR), la care sunt afiliați Fratelli d'Italia și partidul polonez Lege și Justiție (PiS), dar și la Identitate și Democrație (ID), unde se află Adunarea Națională (RN) din Franța și Liga lui Matteo Salvini. La acestea se adaugă cei neafiliați (NI), precum aleșii Fidesz al premierului ungar Viktor Orban, forțați să părăsească PPE, în martie 2021, sau Alternativa pentru Germania (AfD), care tocmai a fost exclusă din ID la inițiativa RN, după o declarație a liderului său, Maximilian Krah, care afirma că un SS-ist nu era „automat un criminal”.

În acest context, aceste forțe nu cântăresc atât de mult pe cât ar putea sugera numărul lor. Mai ales că ID este ținut la distanță printr-un „cordon sanitar” care îl împiedică să ocupe funcții de putere în Parlamentul European. ECR scapă de această excludere. Creat în 2009 de conservatorii britanici, care considerau PPE prea european, gruparea este considerată mai frecventabilă, chiar dacă primește și grupări de extremă dreapta, precum Vox din Spania, Reconquête! din Franța și EKRE (Partidul Popular Conservator Eston).

 „Este timpul să ne unim”

Extrema dreapta caută acum să se organizeze mai bine. În ultimele luni, zvonurile s-au înmulțit cu privire la discuțiile purtate între diferiții protagoniști ai acestui univers. În centrul acestui mare joc virtual de construcție, Giorgia Meloni, președintele Consiliului Italian, care face parte din Consiliul European alături de alți douăzeci și șase de șefi de stat și de guvern și al cărei partid, Fratelli d'Italia, ar putea fi marele câștigător al voturilor la europenele din Italia.

Viktor Orban are de mult timp visul unei alianțe a naționaliștilor în Parlamentul European, fără să-l împlinească vreodată. Astăzi, Giorgia Meloni propune un alt proiect: să reproducă la Strasbourg coaliția pe care a construit-o la Roma, unde se află în fruntea unui guvern format din Fratelli d'Italia (ECR), Liga (ID) și Forza Italia ( PPE), și să înlocuiască astfel actuala majoritate construită în jurul PPE, a social-democraților (S&D) și a liberalilor din Renew. „Există loc pentru a construi o altă majoritate în Parlamentul European și, prin urmare, o altă Europă cu politici diferite”, a explicat ea la RAI Radio 1 pe 27 mai.

Marine Le Pen gândește la fel. „Este timpul să ne unim, ne-ar ajuta cu adevărat. Dacă vom reuși, vom deveni al doilea grup din Parlamentul European [după PPE]. Cred că nu ar trebui să pierdem o astfel de oportunitate”, a spus ea într-un interviu acordat cotidianului italian Corriere della Sera pe 26 mai. „Cred că [Giorgia Meloni] și cu mine suntem de acord în privința elementelor esențiale, în special cu privire la reluarea controlului asupra țărilor noastre”, a subliniat Marine Le Pen, care mult timp nu s-a înțeles cu liderul italian.

 Realităţi foarte diferite

Meloni nu a răspuns, în această etapă, ofertei franceze. Ea nu a comentat nici declarația lui Viktor Orban care, la 1 februarie, a spus că este „gata” să se alăture ECR „după alegeri”. Pentru moment, președintele Consiliului Italian întreține cu bună știință ambiguitatea cu privire la intențiile sale, subiectul fiind riscant din punct de vedere politic pentru cea care și-a construit, de aproape doi ani, imaginea unui lider frecventabil al Consiliului European. Ea mai știe că subiectul alianțelor în Parlamentul European este pe cât de fluid, pe atât de inflamabil.

Galaxia extremei drepte acoperă într-adevăr realități foarte diferite, ceea ce explică de ce, până acum, toate încercările de a le reuni au eșuat. Mai multe linii de falie – precum relația cu Rusia – au făcut de mult imposibile anumite alianțe, de exemplu între PiS polonez (ECR) și Fidesz maghiar (NI).

Astăzi, partidul lui Mateusz Morawiecki, care nu mai este la guvernare la Varșovia de când Donald Tusk a preluat conducerea în decembrie 2023, spune că este „deschis” față de primirea partidului lui Viktor Orban în cadrul ECR. Dar, în acest caz, Partidul Civic Democrat (ODS) al prim-ministrului ceh Petr Fiala și democrații suedezi au avertizat că vor părăsi grupul. În ceea ce privește PPE, deși arată o bună înțelegere cu Fratelli d'Italia sau ODS, și-ar asuma riscuri în cazul unei asocieri mai extinse cu ECR. Coaliția Civică a lui Donald Tusk, de exemplu, nu ar fi niciodată de acord să coopereze cu PiS.

Giorgia Meloni, ca toți liderii de partid, cântărește avantajele și dezavantajele fiecărui scenariu. Și chiar dacă Reconquête! a anunțat deja, pe 7 februarie, aderarea la ECR, va trebui, fără îndoială, să așteptăm rezultatul alegerilor, pe 9 iunie, pentru ca premierul italian să înceapă să-și dezvăluie jocul.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / lemonde.fr