Alarmantăa boală a secolului – DEPRESIA. Care sunt semnalele de ALRMA?

Alarmantăa boală a secolului – DEPRESIA. Care sunt semnalele de ALRMA?

Care este boală secolului? Cancerul? Se pare că nu: depresia, care reprezintă o adevărată boală ce afectează sute de milioane de persoane. Consecinţele pot fi nefaste, atât petru cei direct afectaţi cât şi pentru societate. Circa două treimi cei afectaţi nu sunt conştienţi că ar avea probleme, ceea ce duce la o înrăutăţire a situaţiei.

Cea mai răspândită boală din lume este depresia, această afectează grav sănătatea şi viaţă celor care suferă, familia acestora şi chiar şi societatea, atât prin costurile efective (sistemul sanitar) cât şi prin efectele secundare – ne amintim cu toţii de pilotul german, Andreas Lubitz, care a distrus avionul pe care-l pilota, într-un accident pe care l-a generat în mod voit, omorând mai bine de o sută de persoane.

S-a estimat că la ora actuală în lume circa 350 de milioane de persoane suferă de depresie; ba mai mult, această apare sub diverse forme noi, care afectează în special tinerii. 350 de milioane de persoane este un număr enorm – reprezintă aproape o jumătate din întreagă populaţie a Europei. Veştile rele nu se termină însă aici: dintre cei care suferă de forme grave de depresie aproximativ un milion de persoane pe an se sinucid. Efecte tragice deci atât pentru cei afectaţi cât şi pentru famiile lor – viaţă cu o persoană deprimată nu este deloc uşoară, iar pentru cei care au avut în familie un caz de sinucidere generată de depresie acest gest dramatic îi afectează pentru restul vieţii. La ora actuală apar noi forme de depresie – legate de stilul de viaţă şi de problemele societăţii moderne (criză economică afectează grav mai ales tinerii). În anul 2000 în Japonia a fost propus termenul de „depresie modernă” – cea care i-ar afecta în special pe tineri. Recunoaşterea depresiei nu este însă deloc uşoară: care sunt simptomele? Există diverse forme – de la cele lejere la cele grave. Tratamentul acestora nu este standardizat. Situaţia este deci extrem de complexă şi în continuă evoluţie. Ceea ce face că lucrurile să fie şi mai complicate este faptul că circa două treimi dintre cei afectaţi nu sunt conştienţi că ar avea probleme. Continuă să trăiască că şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu riscul că formă depresivă să se deterioreze şi să se ajungă la situaţii extreme, greu de recuperat. Semnalele de alarmă sunt la rândul lor greu de identificat şi doar cei care îi cunosc bine pe cei afectaţi pot să îşi dea seama că ceva nu este în regulă la apariţia primelor simptome. Care sunt deci aceste semnale de alarmă? Cei care suferă de despresie sunt irascibili, cu modificări ale dispoziţiei, nu mai se bucură de viaţă, au tulburări ale apetitului şi ale somnului, probleme cu memoria şi pierderea atenţiei. Că şi cum ar vedea viaţă printr-un filtru opac; pierd bucuria de a trăi. De multe ori cei afectaţi au probleme inclusiv fizice: dureri de cap, probleme intestinale sau o stare permanentă de oboseală. Dacă aceste simptome persistă, chiar dacă cei afectaţi susţin că este totul în regulă, ar trebui efectuată o vizită la un medic specializat în boli despresive. Persoanele în vârstă la rândul lor pot avea stări de depresie mai mult sau mai puţin grave. Acestea pot genera pierderea memoriei sau, oricum, o pot accelera. Circa 15% dintre cei în vârstă suferă de depresie, circa 3% au probleme grave care ar putea fi evitate printr-un tratamen medicat adecvat. Depresia nu este deci de neglijat – ba dimpotrivă, la apariţia simptomelor e bine să fie efectuat un control medical, în urmă căruia se poate identifica un tratament care să rezolve situaţia sau, oricum, să o îmbunătăţească şi să facă astfel încât calitatea vieţii celor deprimaţi să fie îmbunătăţită Pă lângă tratamentul medical sau psihologic/psihiatric, societatea ar trebui însă se rezolve o serie de pobleme care de mult ori stau la originea acestor stări – în special în cazul celor tineri. Nu este deci doar o problma medicală, ci şi una socială şi culturală.

 

Ne puteți urmări și pe Google News

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro