La Timișoara a avut loc, joi, o conferință referitoare la o boală rară a cărei cauză nu se cunoaşte și care afectează plămânii, determinând în timp cicatrizarea acestora, urmarea fiind că pacientul respiră din ce în ce mai greu.

În  timp ce în Europa boala are o prevalență între 14 și 43 la 100.000 de locuitori, în țara noastră, lipsa unor statistici clare, face ca numărul de pacienți cu fibroză pulmonară aflați în tratament să nu depășească 150, ceea ce sugerează că majoritatea pacienților nu sunt diagnosticați sau boala este confundată cu alte afecţiuni de tipul astm, emfizem sau boli cardiace.

Fibroza pulmonară idiopatică afectează mai ales persoanele în vârstă (peste 55 de ani) și fumătorii sau foștii fumători. Începe cu tuse seacă și lipsă de aer resimțită în timpul efortului, mai întâi la eforturi mari, dar cu timpul (în luni de zile) lipsa de aer se agravează și apare la eforturi tot mai mici.

În timp, boala devine invalidantă, limitând posibilitățile pacientului de a desfășura activități curente, pe care noi cu toții le considerăm banale: să-și ducă nepoții la școală, să meargă la cumpărături, la spectacole, la plimbări în aer liber sau excursii, la viața socială.

Pacienții cu fibroză pulmonară idiopatică în stadii avansate sunt printre cei care au indicația de transplant pulmonar, mai arată medicii.

“Fibroza pulmonară idiopatică duce la lipsa oxigenului, la invaliditate și la deces în doar câțiva ani, având un potenţial malign similar cancerului pulmonar”, spune Conf. Dr. Irina Strâmbu, medic primar pneumolog și coordonatorul Grupul de Lucru de Pneumopatii Interstiţiale Difuze al SRP.

Fibroza pulmonară idiopatică a fost recunoscută ca boală de sine stătătoare abia din 2008. Netratată, duce la deces în doar câțiva ani. Din vara acestui an, pacienții din România au un acces mai ușor la tratament, datorită modificărilor făcute în protocolul terapeutic.

 

Te-ar putea interesa și: