Republica Moldova. Ajutor din partea statului pentru persoanele care s-au îmbolnăvit din cauza bolii actinice sau care au suferit dizabilități în urma catastrofei de la Cernobîl. Aceștia vor primi ajutorul material unic. Anunțul a fost făcut de Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS). Plata acestuia a fost deja finanțată în data de 14 martie.

Potrivit CNAS, mărimea ajutorului material unic se stabilește în funcție de salariul mediu lunar pe țară din anul precedent și variază în funcție de gravitatea situației persoanei:

• 28 193,40 lei pentru persoanele cu dizabilități cauzate de catastrofa de la Cernobîl (echivalentul a două salarii medii lunare).
• 14 096,70 lei pentru persoanele care au lucrat la lichidarea urmărilor catastrofei între 1986-1987 (un salariu mediu lunar).
• 7 048,35 lei pentru cei care au participat la lichidarea avariilor în perioada 1988-1990 (50% din salariul mediu lunar).
• 28 193,40 lei pentru persoanele cu dizabilități severe în urma experiențelor nucleare și radiațiilor (două salarii medii lunare).
• 21 145,05 lei pentru persoanele cu dizabilități medii din cauza avariilor nucleare (1,5 salarii medii lunare).

CNAS a precizat că ajutoarele vor fi disponibile după ce plățile vor fi procesate prin serviciul guvernamental de plăți electronice (MPay).

La lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl au participat 3.350 de moldoveni. Pe parcursul anilor s-au stins din viață peste 1200 de persoane. Conform, datelor prezentate de Uniunea Cernobîl din Republica Moldova în familiile participanților s-au născut 1.174 de copii.

Care a fost cauza accidentului de la Cernobîl

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), la 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru de la Centrala nucleară de la Cernobîl, Ucraina, a scăpat de sub control în timpul unui test la putere mică. Acest șucru a dus la o explozie și un incendiu care au distrus clădirea reactorului și au eliberat cantități mari de radiații în atmosferă. 

Măsurile de siguranță au fost ignorate, combustibilul de uraniu din reactor s-a supraîncălzit și s-a topit prin barierele de protecție. Reactoarele RBMK nu au ceea ce se numește o structură de izolare, un dom de beton și oțel deasupra reactorului propriu-zis, conceput pentru a menține radiațiile în interiorul centralei în cazul unui astfel de accident. În consecință, elementele radioactive, inclusiv plutoniu, iod, stronțiu și cesiu, au fost împrăștiate pe o suprafață mare. În plus, blocurile de grafit folosite ca material de moderare în RBMK au luat foc la temperaturi ridicate. Asta pe măsură ce aerul intra în miezul reactorului, ceea ce a contribuit la emisia de materiale radioactive în mediul înconjurător.

Câte persoane au murit ca urmare imediată a accidentului

Explozia inițială a dus la moartea a doi lucrători. 28 dintre pompierii și lucrătorii de curățare de urgență au murit în primele trei luni după explozie din cauza bolii acute de radiații și unul din cauza unui stop cardiac.

Întregul oraș Pripyat, cu o populație 49.360 de locuitori, care se afla la numai trei kilometri de centrală, a fost evacuat complet la 36 de ore după accident. În săptămânile și lunile care au urmat, alți 67.000 de oameni au fost evacuați din locuințele lor din zonele contaminate și relocate la ordinul guvernului. În total, se crede că aproximativ 200.000 de persoane au fost relocate în urma accidentului.

Care sunt principalele efecte asupra sănătății populațiilor expuse

Au fost documentate cel puțin 1800 de cazuri de cancer tiroidian la copiii care aveau între 0 și 14 ani în momentul producerii accidentului, ceea ce este mult mai mult decât în mod normal. Glanda tiroidă a copiilor mici este deosebit de sensibilă la absorbția de iod radioactiv, care poate declanșa cancere, tratabile atât prin intervenție chirurgicală, cât și prin medicamente. 

Studiile de sănătate ale lucrătorilor înregistrați care au fost chemați la curățare nu au reușit să arate nicio corelație directă între expunerea lor la radiații și o creștere a altor forme de cancer sau boli. Efectele psihologice ale Cernobîlului au fost și rămân larg răspândite și profunde și au dus, de exemplu, la sinucideri, probleme cu alcoolul și apatie.

Ce elemente radioactive au fost emise în mediul înconjurător

Peste 100 de elemente radioactive au fost eliberate în atmosferă în momentul exploziei celui de-al patrulea reactor de la Cernobîl. Cele mai multe dintre acestea au avut o durată de viață scurtă și s-au descompus foarte repede. 

Iodul, stronțiul și cesiul au fost cele mai periculoase dintre elementele eliberate și au o perioadă de înjumătățire de opt zile, 29 de ani și, respectiv, 30 de ani. Prin urmare, izotopii stronțiu-90 și cesiu-137 sunt încă prezenți în zonă până acum. În timp ce iodul este legat de cancerul tiroidian, stronțiul poate duce la leucemie. Cesiul este elementul care a călătorit cel mai departe și durează cel mai mult. Acest element afectează întregul organism și, în special, poate afecta ficatul și splina.

Ce suprafață a fost afectată de precipitațiile radioactive

Aproximativ 150.000 de kilometri pătrați din Belarus, Rusia și Ucraina sunt contaminați și se întind până la 500 de kilometri spre nord de la centrală. O zonă care se întinde pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei este considerată „zonă de excludere” și este în esență nelocuită. 

Cum a fost curățată această zonă după accident

Lucrătorii de urgență, lichidatorii, au fost chemați în zonă și au ajutat la curățarea incintei uzinei și a zonei înconjurătoare. Acești lucrători erau în mare parte angajați ai uzinei, pompieri ucraineni. De asemenea soldați și mineri din Rusia, Belarus, Ucraina și alte părți ale fostei Uniuni Sovietice. Numărul exact al lichidatorilor nu este cunoscut. Și asta deoarece nu există o evidență complet exactă a persoanelor implicate în operațiunile de curățare. Registrele rusești enumeră aproximativ 400.000 de lichidatori începând cu 1991 și aproximativ 600.000 de persoane au primit statutul de „lichidator”. 

Cum trăiesc acum locuitorii

În zona de excludere există 187 de comunități mici care au rămas practic abandonate până în prezent. Câțiva locuitori au ales să se întoarcă la casele lor din zona de excludere. Însă copiii nu au voie să locuiască în această zonă. Populația evacuată locuiește în principal în orașe nou-construite, cum ar fi Slavutich, în zone cu o contaminare foarte mică sau deloc.