Editura Evenimentul si Capital

Iadul din pușcăria Aiud descris de colegul de temniță al lui Iulius Filip, anticomunistul Dumitru Iuga

Autor: | | 8 Comentarii | 20213 Vizualizari

Militantul anticomunist Dumitru Iuga, arestat și condamnat de sistemul de represiune comunist pentru fondarea Mișcării pentru libertate și dreptate socială din România, a stat închis la Aiud cu Iulius Filip. După eliberarea curajosului Părinte Gheorghe Calciu, în 1984, la presiunile internaționale și cererea directă a președintelui SUA Ronald Reagan, Dumitru Iuga și Iulius Filip au rămas cazurile cele mai importante de opozanți reali ai regimului comunist, tratate cu cea mai mare atenție de Partid, Securitate și organele de represiune, din care făcea parte și Procuratura comunistă, inclusiv prin informatori infiltrați chiar în celulele lor, după cum s-a demonstrat după 1989, când cei doi și-au obținut Dosarele de la CNSAS.

Alături de ei, pentru o scurtă perioadă, s-a aflat și Radu Filipescu, nepotul primului-ministru al RPR, Petru Groza, și fiul doctorului Zorel Filipescu, celebru în vreme, surprins de arestarea fiului său pe când se afla la vila de protocol a membrilor CC al PCR de la Snagov.

Dumitru Iuga afirmă că Radu Filipescu, eliberat înainte de termen, a dat cu subsemnatul la celălalt Lazăr de la Aiud, Gheorghe Lazăr, moment din care „a fost preluat sub control de Securitate încă din detenţie”. Aceeași logică urmează azi chiar și Cristian Tudor Popescu, care a afirmat tranșant: „Nu puteai fi eliberat înainte de termen decât într-o singură situaţie: dacă făceai pactul cu Securitatea. Atunci, Securitatea dădea ordin, şi nu mai contau nici abaterile disciplinare, nici că nu ţi-ai făcut fracţia de pedeapsă. Erai eliberat”. Lui Iulius Filip, Augustin Lazăr, actualul Procuror general, i-a refuzat de două ori eliberarea din închisoare, prelungindu-i calvarul și tortura pentru încă doi ani.

Conform mecanismelor sistemului comunist acest fapt s-a desfășurat sub directa coordonare a organelor de Securitate, având în vedere importanța extraordinară a cazului muncitorului care reușise să ia legătura cu Solidaritatea poloneză. Este de consemnat că în momentul în care Augustin Lazăr i-a refuzat a doua eliberare, deși Iulius Filip întrunea fracția necesară, potrivit chiar legii comuniste, Nicolae Ceaușescu tocmai făcuse o vizită la Moscova, unde îl invitase pe Mihail Gorbaciov în România. Ultimul lucru pe care și-l dorea Securitatea era un Iulius Filip în libertate pregătindu-se pentru vizita celui care era considerat artizanul perestroicii. Dacă unii au fost eliberați, Filip și Iuga au fost ținuți pentru „reeducare” până la expirarea pedepsei, în 1987, respectiv 1989. Astăzi, Radu Filipescu, membru fondator și fost președinte al GDS, îl apără pe cel care i-a ținut închiși în temnița de la Aiud pe cei doi autentici militanți anticomuniști. Trageți singuri concluziile.

Regretatul opozant anticomunist Dumitru Iuga, liderul Sindicatului Liber din TVR, a fost coleg în temnița austrobolșevică de la Aiud cu Iulius Filip. Trecut cu discreție la Domnul în urmă cu șase ani, el a lăsat câteva mărturii despre iadul socialist patronat și de procurorii comuniști ai vremii. „Te consideri martir! Ţi-a cerut cineva asta? Ţi-a cerut societatea? Nu. (…) Dumneata eşti ca un microb care a venit pe corpul socialismului, care te-a anihilat şi te termină!”, îi spunea lui Dumitru Iuga col. Vasile Deleanu, din cadrul SMB, în 1989, în ziua eliberării sale din Penitenciarul Bucureşti-Jilava, după șase ani de detenție cruntă. Cu un curaj extraordinar, el a așternut pe hârtie o parte din aceste suferințe chiar în temniță, obligând astfel „organele” să le insereze în Dosarul său, pe care l-a regăsit apoi în Arhiva CNSAS. Vreme de două săptămâni a solicitat în fiecare dimineață creion și hârtie influențându-și și informatorul din celulă în ideea că vrea să-și recunoască „vina”. Și Notele acestuia informative le-a aflat în paginile Dosarului de la CNSAS.

„GDS-ul s-a construit având la bază oameni controlaţi de fosta Securitate”

Documentul de mai jos este scris așadar în celulă și reprodus din DUI-ul lui Dumitru Iuga. Textul integral și l-a dorit să-l publice într-un volum pe care, însă, nimeni nu a vrut să-l publice, deși „tarabele librăriilor sunt inundate cu tot soiul de memorii, amintiri, cercetări, opinii ale unor aşa zişi dizidenţi şi rezistenţi care au apărut în România zilelor noastre ca ciupercile după ploaie”, după cum spunea Iuga, cu referire directă la Grupul pentru Dialog Social, condus atunci de Radu Filipescu, și el „rezident” la Aiud, dar doar pentru o scurtă perioadă. „GDS-ul s-a construit având la bază oameni controlaţi de fosta Securitate. Radu Filipescu, preşedinte al consiliului de administraţie al acestui „ong” a fost preluat sub control de securitate încă din detenţie. Sub preşedinţia sa s-au lipit acolo ca muştele la miere tot felul de personaje, unele intelectuali de excepţie dar cu morala la pământ sau în necunoştinţă de cauză”, scria Dumitru Iuga. Tehnician TVR la momentul arestării, el a fost condamnat de procororii și judecătorii comuniști pentru „constituirea unei grupări subversive auto-intitulate Mișcarea pentru libertate și dreptate socială din România, care avea ca scop schimbarea orânduirii socialiste din țara noastră”.

Filip Iulius a fost eliberat în aprilie 1987 în timp ce Iuga a mai stat încă doi ani, fiind eliberat la începutul lui 1989 și apoi rearestat pe 12 decembrie 1989. A executat șase ani de închisoare „în regim celular de minimă suprafaţă (niciodată suprafaţa degajată din interiorul celulelor nu a depăşit 2 – 3 m.p.)” timp în care i s-a refuzat “priveliştea unei fărâme de cer liber”. Mai mult chiar, o perioadă de timp de 4 luni de zile i-a fost răpită complet lumina zilei ajungînd în situaţia de a pierde chiar controlul timpului (celula 317 – secţia VI – a Aiud). Iată câteva extrase din mărturia sa:

„Aici e ţara voastră, coboară cetăţene!”

Pe data de 9 iunie 1984 mă îmbarcam pe cursa care a doua zi, la exact 9 luni de la arestare avea să mă debarce într-o gară din Ardeal. La coborâre, un bătrân adjutant deschide uşa cuşetei în care călătorisem singur şi mă invită ceremonios:„Aici e ţara voastră, coboară cetăţene!”. I-am mulţumit în gând pentru modul respectuos în care mi se adresase şi în timp ce urcam în duba Penitenciarului Aiud mă întrebam tot în gând „Oare ce o fi vrut să spună cu … „ţara voastră”…., adică a cui? Adică eu nu mai am ţară?”

În câteva zile am ajuns direct pe Secţia 1, unde erau „cazaţi” deţinuţii, să le spun totuşi C.S.S. pentru că erau adunaţi acolo la un loc, tot soiul de exemplare, multe dintre ele numai deţinuţi politici n-ar putea fi numiţi.

Pe secţie, cum spuneam noi locului (ţarcului) de detenţie, oameni erau împărţiţi în două categorii distincte – cei care executau detenţia pe celulă şi cei care erau scoşi la muncă.

Am cerut şefului de secţie să mă ajute să fiu scos şi eu la muncă (în naivitatea mea dezarmantă cerusem acest lucru şi la Bucureşti PE SPECIALĂ), socotind că, datorită profesiei mele, aş avea prioritate în faţa celorlalţi.

Am aşteptat răbdător o lună, zece… douăzeci. Nimic deosebit în acest interval de timp care să rupă monotonia detenţiei pe celulă. Câteva crize de ulcer în urma cărora am obţinut (în sfârşit!) şi eu un regim dietetic pentru că, sincer să fiu, începusem să mă usuc pe picioare ca o rufă care intră la apă.

Ce vrei mă, să-ți dăm glonțul?

Codruta Kovesi, lovitura de GRATIE! Va fi procuror european. Antunul facut de STRAINI. ULTIMA ORA

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI