Agora” a avut un tiraj de 1.000 de exemplare şi apărea sub egida Fundaţiei „Regele Mihai I”.

Ion Caraion

La o privire aruncată peste sumarul revistei, cu texte în limbile română, germană, italiană, franceză şi rusă, reiese atenţia acordată marilor poeţi români. Astfel, este republicat poemul După melci al lui Ion Barbu, cu ilustraţie şi portretul autorului de George Tomaziu. Arghezi este prezent cu poeziile De-a v-aţi ascunselea şi Duhovnicească, traduse în italiană de Dragoş Vrânceanu şi Giancarlo Vigorelli. Dragoş Vrânceanu, italienist notoriu, mai iscălea în „Agora” şi eseul Considerazioni su Carlo Bo. Alt mare poet român contemporan, Lucian Blaga, semna aforisme. Erau, totodată, tălmăciţi în „Agora” trei mari poeţi italieni: Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba. De asemeni, era prezent cu versuri poetul de limbă germană Paul Celan… Un eseu intitulat Dezumanizarea poeziei. Observaţii asupra meritelor şi neajunsurilor poeziei contemporane aparţinea scriitorului şi criticului de artă Petru Comarnescu.

Virgil Ierunca

Al doilea număr din revista „Agora”, după cum afirmă Ion Caraion, în prefaţa – mai mult o evocare – la ediţia integralei poeziei lui Arghezi din anul 1980, a fost pregătit pentru tipar având aceeaşi structură plurilingvă ca şi primul, însă nu a mai apărut (se subînţelege: din cauza schimbărilor politice). Tudor  Arghezi, povesteşte Ion Caraion, trimisese pentru acel număr din „Agora” un text despre Apostolul Pavel care s-a pierdut în tipografie, tot aşa cum aveau să se piardă şi comentariile la Epistolele pauline trimise de Nae Ionescu Cellei Delavrancea şi intitulate de autor Căderea în Cosmos. Mircea Eliade, aşa cum mărturiseşte în Memorii, se înfiora la gândul că acele pagini ar putea să dispară. Nu este exclus ca adresanta lor, care a trăit până în anul 1991, să le fi distrus de teama unor eventuale represalii.