Adrian Năstase crede că, prin mesajul de reformă morală, PSD a căzut în capcana lui Băsescu şi s-a adresat unui electorat care nu-l va vota niciodată.

Mircea Marian: Când vă depuneţi candidatura la şefia Consiliului Naţional? Adrian Năstase: La începutul săptămânii viitoare. Ioana Lupea: Probleme de natură organizaţională? Nu cred. Tocmai am primit de la sectorul 1, de la Dan Tudorache, dovada că sunt cu cotizaţia la zi şi de când sunt membru de partid, în caz că mă hotărăsc să candidez. „Eu ştiu de când sunt membru de partid, mă bucur că ştii şi tu, din martie 1990“, i-am răspuns. M.M.: Propunerea lui Mircea Geoană, să fiţi coideologul partidului, este pentru a vă împiedica să candidaţi? Consiliul Naţional nu s-a mai întrunit de un an şi ceva, postul de şef este vacant tot de un an şi ceva. Nu e vorba despre un scaun, ci despre posibilitatea de a avea o poziţie care să determine o acţiune eficientă. Dacă vorbim despre strategie, atunci trebuie să cunoşti bucătăria partidului, nu poţi să o faci de la Biblioteca Naţională.

M.M.: Veţi participa la birourile executive, aşa cum se spune, doar la invitaţia lui Geoană? Depinde la ce nivel se doreşte să mă implic. Există o variantă în care lucrurile merg înainte la fel ca până acum. M.M.: Există această variantă? Sunt mulţi colegi care doresc ca noi să strângem rândurile înainte de campania electorală. Ideea mea este de a aduce în structurile Consiliului Naţional şi oameni care, la un moment dat, au fost marginalizaţi. I.L.: La cine vă gândiţi? Mă gândesc de pildă la Sorin Oprescu, are alegătorii săi. Ar trebui să fie şi formal într-o structură a Consiliului Naţional. După Consiliu, aş face o lună de porţi deschise la partid pentru a încuraja şi venirea unor oameni noi, pentru a arăta că partidul nu merge spre trecut, aşa cum sugerează unii dintre comentatori, ci se întăreşte pentru viitor.

I.L.: Unii dintre cei care au lucrat cu dv. vă impută faptul că v-aţi lăsat subalternii să se lupte între ei. Pentru mine importantă era performanţa partidului, nu insule sau persoane. I.L.: Nu i-aţi spus niciodată unui subaltern du-te şi luptă-te cu Dan Ioan Popescu? Cine dorea să lupte cu DIP, poate nu ştiu eu istoria partidului? M.M.: Nimeni? Guşă. Cât am fost preşedinte, organizaţia de Bucureşti a funcţionat ca toate celelalte. DIP a încercat să construiască o zonă izolată a partidului; deşi se cereau diverse date de la Bucureşti, ele nu veneau niciodată. Era un fel de organizaţie extrateritorializată. Mircea Geoană a acceptat ca Bucureştiul să aibă un statut special, asimilând sectoarele unor organizaţii astfel încât situaţia a continuat şi în mandatul lui Vanghelie. Este greu în aceste condiţii să faci dialogul de la nivelul central la nivelul local. M.M.: Vanghelie ar fi un bun candidat la Primăria Capitalei? N-am văzut ultimele sondaje. Dar dacă el decide că este un candidat bun, atunci va fi în mod obligatoriu. I.L.: Aţi eşuat cu un candidat ca Mircea Geoană, credeţi că veţi avea succes cu opusul lui, Marian Vanghelie. E potrivit? Am sentimentul că e mai potrivit acum decât în trecut. Arată ce nu a mers în Bucureşti în timpul administraţiei PD: terenuri, Bordeie, borduri. Noi trebuie să stabilim nu numai profilul candidatului nostru pentru Bucureşti, ci şi profilul alegătorului. În Bucureşti, electoratul nostru masiv este cel dezamăgit de tranziţie.

I.L.: Perdanţii tranziţiei? Da, şi Vanghelie poate fi din acest punct de vedere un câştig. Rămâne de văzut cum va funcţiona echipa, vor conta şi candidaţii pentru sector. Ne trebuie o cercetare prin care să identificăm profilul alegătorului. În Bucureşti, şomajul e foarte mic. Dar e foarte interesant că, aşa cum îmi spunea cineva din partid, la europarlamentare, locuitorii de pe bdul Magheru au votat pentru PSD. I.L.: Dar sunt mulţi angajaţi în companiile private multinaţionale, unul a şi murit din cauza oboselii extreme... Sunt convins că aţi ascultat şi apreciat mesajul pe care l-a transmis Mircea Geoană de 1 mai. Suntem un partid mare şi fiecare lider trebuie să transmită un mesaj specific: Ion Iliescu transmite un mesaj de stânga, Miron Mitrea pentru sindicate, Adrian Păunescu pentru electoratul care aşteaptă un mesaj naţional. I.L.: Unde e Mircea Geoană? Mesajul lui Mircea Geoană a fost pentru cei mai la dreapta. Partidul a încercat să se adreseze prin mesajul de „reformă morală“ unui electorat care nu-l va vota niciodată. Acest lucru nu se poate realiza dintr-odată şi efectele pozitive nu s-au văzut. Dacă ne uităm în sondaje, vedem că alegătorii noştri au plecat în altă parte, de la 37% am ajuns în zona de 20%. I.L.: Problema este că nu s-a făcut reforma morală. Nu cred că partidul a ajuns în 15 ani, de la FSN-ul lui Vasile Văcaru, Ioan Solcanu şi Dan Marţian, în 2004 fără niciun fel de reformă şi că reforma a început în 2005.  I.L.: Au fost schimbări de generaţii, nu de valori. Unul dintre momentele importante a fost fuziunea cu PSDR, atunci când am intrat în Internaţionala Socialistă, în curentul european. Ce înseamnă reforma morală a partidului? Traian Băsescu împreună cu Alina Mungiu Pippidi au încercat să facă reforma morală a PSD. Băsescu este profesorul de morală al României. M.M.: Cred că vom avea o campanie electorală pro şi anti Băsescu. Dv. ce credeţi? Ar fi stupid. Până la urmă s-ar putea ca Traian Băsescu să decidă să nu mai candideze, şi ce ne vom face, nu vom mai avea teme de campanie electorală? MAREA CORUPŢIE „Vreau să merg la parlament şi să prezint transparent dosarul meu“ I.L.: În 2004, despre toate bogăţiile din România se spunea că vă aparţin. Şi Marea Chinei, se spunea că am un miliard de dolari în Marea Chinei. Băsescu a spus-o. I.L.: Percepţia publică este că sunteţi cel mai corupt politician, nu a apărut altul care să vă egaleze. Vânătoarea de vrăjitoare trebuia să proiecteze un adversar cu caracteristicile vânatului urmărit. Traian Băsescu a lansat această temă în campania electorală, acţiunea lui, sprijinită de gonacii din DNA, din serviciile secrete, şi de linşajul mediatic, a creat o anumită imagine. Ce-a rămas sunt doar termopanele mele care reprezintă o relaţie comercială între mine şi constructor. M.M.: De ce amânaţi procesul tot ducându-vă la Curtea Constituţională? Pentru că nu vreau să joc în piesa regizată de Traian Băsescu. Vreau ca ancheta să se desfăşoare cu prezumţia de nevinovăţie, şi nu făcută de procurori care au luat de la unii martori declaraţii sub ameninţarea că-i bagă în puşcărie şi de la alţii sub ameninţarea că nu-i scoate din puşcărie. Vedeţi cazul Gabriel Bivolaru. M.M.: Aşteptaţi schimbarea lui Daniel Morar? Trebuie să ajungem la o situaţie de normalitate. Eu cred că cercetarea trebuie făcută cu bună-credinţă şi că actuala cercetare a fost instrumentată, sub comanda lui Daniel Morar, cu rea-credinţă de procurori aduşi prin detaşare să cureţe dosarul „Flota“. Scandalos a fost, după alegeri, când Monica Macovei a modificat legea răspunderii ministeriale pentru ca foştii miniştri PSD să fie trimişi la instanţe imediat, fără filtrul comisiei. M.M.: Dar de ce-aţi fi dorit să ajungeţi la o comisie condusă de Traian Băsescu? Legea prevede un filtru al parlamentului.   M.M.: Vă veţi duce la Curtea Constituţională? CSM a făcut-o deja. CSM spune foarte clar că procurorul general nu poate avea dreptul discreţionar să sesizeze pe cine vrea. Vreau să merg la parlament şi să le prezint transparent colegilor dosarul meu.   M.M.: Le cereţi să vă ridice imunitatea? Le voi cere să judece dacă argumentele sunt convingătoare şi dacă nu cumva este vorba de o acţiune politică. I.L.: Iar parlamentul va decide aşa cum a decis şi până acum. Parlamentul va decide ce vrea. M.M.: Parlamentul a respins cererea de percheziţie la dv. acasă. Nu credeţi că aţi plătit politic destul de mult această decizie? I-am chemat pe ziarişti acasă şi au văzut ce era acolo. Pentru a vedea starea termopanelor, a duşumelelor şi a WC-urilor, nu este nevoie de o percheziţie. I.L.: Vom ajunge în situaţia de a avea corupţie fără corupţi. Sau dv. credeţi că nu există mare corupţie? Dacă s-a dat o lege internaţională prin care se spune că există mare corupţie... Întâi dovedeşti că există mare corupţie şi după aceea tragi concluzia. Pornim de la premisa că există, dar constatăm că nu sunt persoanele pe care să le prindem. E ca şi cum am călca pe cineva pe trecerea de pietoni cu maşina doar ca să justificăm că şoferii nu circulă atent. I.L.: Dar, din ce s-a întâmplat în România în ultimii trei ani, găsiţi vreun caz care să se încadreze la marea corupţie? Nu ştiu. Dar mă deranjează să vorbim aşa de mult despre corupţie pentru că eu consider că sunt nevinovat.

UN PAS LA STANGA ŞI DOI LA DREAPTA „O catedrală a neamului ar arăta autoritatea Bisericii, care a fost un partener al statului“   I.L.: Vorbeaţi de conectarea PSD la ideologia social-democrată europeană. În Senat s-a adoptat Codul Familiei, iar domnul Şerban Nicolae a susţinut varianta PRM a definirii căsătoriei ca unirea dintre un bărbat şi o femeie. Este o formulare europeană? Cred că în România această formulare este foarte potrivită. Ştiu dezbaterile, ştiu unele dintre acuzaţiile care mi-au fost aduse.   I.L.: Faceţi abstracţie de acele acuzaţii... Acuzaţiile împotriva mea sunt nişte mizerii. În ceea ce priveşte prevederea pe care aţi pus-o în discuţie, eu sunt pentru formularea susţinută şi de Şerban Nicolae. Nu ştiu, poate în Olanda... I.L.: Nu doar în Olanda, majoritatea ţărilor europene, inclusiv ultracatolicele Spania şi Portugalia, susţin drepturile civile ale homosexualilor. Pe mine nu mă convingeţi.   I.L.: Nu vreau să vă conving. Stânga europeană e progresistă în privinţa drepturilor acestei minorităţi. Ceea ce face PSD în privinţa drepturilor homosexualilor nu corespunde cu stânga europeană. Sunt tot felul de paradoxuri: aici, la „Evenimentul zilei“, apreciaţi tezele stângii europene, dar votaţi cu dreapta.   I.L.: Dumneavoastră nu vă înscrieţi în acest curent al stângii europene care susţine dreptul homosexualilor, măcar la uniuni consensuale. Eu consider că, în acest moment, în România, formula potrivită este cea deja consacrată.   I.L.: Vorbiţi ca un ideolog de dreapta. Cred că sunt mai apropiat de centru. I.L.: Urmează să intre în parlament legea învăţământului. Susţineţi introducerea religiei ca disciplină obligatorie? Asta este o discuţie pe care va trebui să o avem la un moment dat. Nu cred că s-a luat o decizie. Sunt argumente legate de lipsa de valori, de o anumită creştere a criminalităţii... I.L.: În SUA, aţi stat lângă Bush cu acest discurs. Am stat lângă el, dar nu m-am contaminat atât de tare. I.L.: Sunteţi de acord cu construcţia Catedralei Mântuirii Neamului? Nu neapărat în acelaşi loc, dar, sigur, o catedrală a neamului în Bucureşti ar arăta autoritatea Bisericii. În România, Biserica Ortodoxă a fost un partener al statului. I.L.: Dacă Biserica Ortodoxă este un partener al statului, aţi vota propunerea PD-L ca BOR să aibă reprezentanţi în parlament? Am mai vorbit despre ideea unui Senat, oarecum pe modelul francez, care să reprezinte comunităţile locale. Într-o astfel de formulă, mi s-ar părea util ca şi Biserica să aibă nişte reprezentanţi în parlament.   I.L.: Credeţi că a fost o strategie bună să chemaţi presa la dv. acasă? Într-un fel, s-a dedramatizat subiectul, legendele erau mult mai puternice, că am piscină în casă...   I.L.: S-a văzut cât sunteţi de bogat. Aveţi o problemă de identitate doctrinară. Cred că identitatea mea doctrinară poate fi judecată prin prisma lucrurilor pe care le-am făcut. Am mult mai multe argumente decât alţii pe zona de stânga, proiectele sociale - de care sunt foarte mândru. INECHITĂŢILE CAPITALISMULUI „Impozitul de solidaritate ar putea tempera inechităţile“ I.L.: Credeţi în capitalismul de caravană? Putem să vorbim despre turbocapitalism, alţii vorbesc despre hipercapitalism, alţii despre capitalismul sălbatic sau capitalismul de caravană. Dincolo de aceste denumiri, rămân nişte elemente care la noi sunt foarte importante. Capitalismul de tranziţie va crea nişte inechităţi sociale extraordinare. I.L.: Peste care vine capitalismul globalizat. Dar ce faceţi, concret? Am depus diferite soluţii, pornind de la programe economice la programe sociale, de exemplu, un impozit de solidaritate care ar putea tempera aceste inechităţi. M.M.: Majorarea pensiilor a fost prea rapidă şi prea sus. Era o decizie politică. Era nevoie, pentru că deja pensionarii priveau nu doar cu resentiment, ci chiar cu ură ceea ce se întâmpla. Pentru a-i ţine alături, un mesaj era important. Dar acest mesaj trebuia să fie asociat cu o politică de resurse şi bugetară care să conserve puterea de cumpărare. Dar nu s-au luat şi măsuri complementare şi, din acest motiv, a scăzut puterea de cumpărare.

CE SPUNE DESPRE

PUBLICUL-ŢINTĂ AL PSD „Pensionarii şi zona rurală, o parte importantă a electoratului PSD“ I.L.: Ce mesaj transmiteţi dv. unui tânăr care cochtează cu stânga, cum este de pildă Dragoş Bucurenci, care se şi prezintă ca atare? Îi adresez rugămintea să intre pe blogul meu, unde va găsi mulţi tineri intelectuali interesaţi de această zonă a stângii. I.L.: Concret, ce mesaj adresaţi tinerilor de stânga dv., care pretindeţi că sunteţi un om de stânga? O să mă întrebaţi ce mesaj am pentru Alina Mungiu Pippidi? Vă spun ce mesaj am pentru electoratul nostru. Trebuie să consolidăm mesajele pentru zona rurală, în România nu există un sistem de pensii pentru ţărani. Eu am propus, după model francez, un proiect al pensiilor mutuale pentru agricultori. Pentru zona pensionarilor, cele mai multe mesaje s-au transmis deja, dar trebuie să introducem tema puterii de cumpărare. I.L.: Şi pentru mediul urban? Trebuie să dezvoltăm mesajul referitor la aspectele ocupaţionale ale forţei de muncă. Intrăm aici în mediul urban şi pe segmentul celor mai tineri: familia tânără, intelectuali, cultură, civilizaţie, atitudine, speranţă, optimism, încadrarea României într-un mecanism de modernitate. Cred că tinerii care mai stau în ţară aşteaptă un mesaj optimist, că lucrurile nu se vor deteriora în continuare, de ordine, de autoritate în ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor statului. Oamenii aşteaptă competenţă, expertiză, rigoare, nu neapărat nişte lucruri foarte concrete în legătură cu drepturile de autor sau proiectele turistice. Iar PSD a dovedit competenţă în gestionarea problemelor. I.L.: Adică vă veţi concentra în continuare mesajul pe categoria pensionarilor? Am spus eu aşa ceva? Am spus că pensionarii şi zona rurală reprezintă o parte importantă a electoratului nostru. I.L.: Aştept încă un mesaj concret pentru oamenii tineri. Pentru a adăuga la cele patru milioane de voturi pe care le aşteptăm şi votul lui Bucurenci vom transmite un mesaj european. Cartea mea „România europeană“, pe care sunt convins că aţi citit-o, arată felul în care, din 2007, România trebuie să-şi adapteze structurile, instituţiile, normele, atitudinile, problemele sociale la standarde europene. Sunt convins că mulţi oameni îşi vor orienta votul spre o stângă care le oferă modernitate, stabilitate şi creştere economică. TESTUL DE SINCERITATE Ferma de la Cornu, lovită de integrarea în UE M.M.: M-am uitat pe declaraţia dv. de avere, n-a mai fost actualizată din decembrie 2006. Aţi ajuns la 1 milion de euro? Depinde de valoarea terenurilor. Dacă se întâmplă ceea ce prognoza Patriciu, scăderea valorii acestora, săptămâna viitoare v-aş putea da un alt răspuns. M.M.: Ferma de la Cornu mai funcţionează? Mai funcţionează, am şi găini, şi prepeliţe. Scot cam 2.000 de ouă pe zi de la cele 2.300- 2.400 de găini şi de la prepeliţe. La prepeliţe, aş vrea să ajung la 5.000, încă nu au un randament foarte bun la ouă.

I.L.: Dar este rentabilă? După integrarea în UE, au început să apară problemele, au intrat importurile fără taxe vamale din Polonia, din Ungaria. M.M.: Mai vânaţi? Nu. Legea armelor pe care noi am făcut-o după standardele europene - cred acum că era parţial corectă - prevede că, în momentul în care începe urmărirea penală împotriva cuiva, armele trebuie predate.

M.M.: Aţi predat armele. Aceasta este una dintre marile mele supărări. I.L.: Că nu mai vânaţi? Dar sunteţi un om de stânga, dv. ar trebui să protejaţi animalele. Cred că oricum n-aş mai fi avut atâta vreme şi entuziasm să merg la vânătoare. Pentru mine o lipsă nu e vânătoarea în sine, ci pădurea.

I.L.: Nu puteţi să mergeţi prin pădure fără armă? Mai este şi aşteptarea în standuri, un mod de a te elibera de tot ceea ce ai în minte, o atenţie extraordinară la orice sunet din jur... M.M.: La ultima vânătoare la care aţi fost, la Ţiriac, aţi omorât 13 mistreţi. Nu sunt mulţi? Năstase-vânătorul era o temă a linşajului mediatic. Atunci s-au omorât cu totul o sută şi ceva de mistreţi, din care eu nu am omorât nici zece. I.L.: Împinşi în bătaia puştii de gonaci. Un stand are câteva mii de hectare şi sunt dispuse aleator. Există o singură bătaie, gonacii doar fac zgomot şi îi pun în mişcare. Poţi să-i vezi sau să nu-i vezi. Acest mod de vânătoare este practicat peste tot în lume. M.M.: Mai colecţionaţi tablouri? Mi-a trimis Pavel Şuşară un mail că are un tablou extraordinar de Segal (Arthur Segal, pictor român avangardist). I-am răspuns că nu mă interesează, în ultima vreme nu am mai cumpărat tablouri.