Aud că Mugur Ciuvică m-a făcut aseară, la „Sinteza zilei”, pe unde-și face veacul, „băsist mic și prost”. Au! Ce să mă fac, Mugureleee?! M-ai prins… Acum toată țara o să știe. Când se încruntă el sentențios și scoate câte o mărgică – un pic bâlbâită, dar o scoate – zicerea are valoare de axiomă.
Doar că Mugurel n-are memorie. Sau o are mică. La fel ca mintea… Să încerc să i-o împrospătez un pic. Mugurele, când te fugărea Năstase prin București să-ți pună cătușe și să-ți dea în cap cu Dosarul Armaghedon, ți-am luat apărarea în presă. Nu mulți cârteau pe vremea lui Năstase. Atunci nu eram un „băsist mic și prost”?!
Și, în 2004, când stăteai umil și cuminte pe scaunul din fața biroului meu, nu eram un „băsist mic și prost”?! Venisei să mă întrebi ce șanse ai la Primăria Capitalei, unde tocmai îți depuseseși candidatura, și să cauți niscaiva sfaturi electorale gratis… că, deh, nu dădusei încă de portofelul lui Voiculescu pe atunci. Ți-am spus atunci franc – așa cum îmi stă în caracter – că n-o să iei nici 2% și că n-am cu ce să te ajut. Ți-am făcut hatârul să-ți explic și de ce o să iei sub 2%. M-ai privit speriat – ca o căprioară, ca atunci când te-au prins cu subiectul șantajului în vine, în ziua arestării lui Sorin Alexandrescu – și mi-ai spus cu vocea tremurândă, tot ca atunci – pe scările Parchetului – că nu crezi. Erai convins că vei lua cel puțin 20%, problema ta era cum să intri în turul doi. Te-am lăsat baltă cu visele tale erotico-politice cu tot. Am avut dreptate, ai luat sub 2% măi Mugurel! În paranteză fie spus, Primăria a fost câștigată atunci de… Băsescu. Cred că de acolo ți se trage complexul aproape freudian care te animă seară de seară pe scăunelul din cămăruța pastorului care te-a făcut mare analist.
Și mi-am mai amintit odată de tine, prin 2008 sau 2009 cred. Erai ditamai șeful fantomaticului Grup de Investigații Politice (GIP – de fapt cred că în minte aveai un… Jeep) – ce nume pompos! – și sugeai la țâța unui alt mogul. Dinu Patriciu. Omul era generos și, pe lângă asta, îți mai dăduse și niște birouri printr-o clădire a lui. Mi-a propus să te luăm la ziarul „Adevărul”, mai venea el din când în când cu tot felul de idei crețe… Cum aveam și portar, și femei de serviciu, i-am spus nu!
Ulterior, ți-am urmărit „cariera” prin studiourile Antenei 3. Mare om! Mare caracter! Mare analist! Plâng babele după dulcea tinerețe când te văd, iar moșii amuțesc în fața forței tale de argumentație. Îți mai dau un ultim sfat, Mugurele: fă ce faci, dar fii atent în ce te bagi cu Dom’ Profesor! Ai văzut, săracu’ Mencinicopschi ce-a pățit! L-au condamnat la câțiva ani de pușcărie alături de Marele Tartor. Nu-i păcat să irosești atât talent gazetăresc?!
Recomandările noastre
