„Razboiul rece s-a incheiat”, spune Bush, dar nu tot o criza a rachetelor era gata sa-l incalzeasca definitiv in 1962? „Vladimir, nu-ti fie teama!”, surade George, inaintand incet catre fileu. Iar Vladimir loveste din ce in ce mai tare de pe fundul terenului, ca unul care stie sa foloseasca bine racheta.

In acest meci planetar, teritoriul Romaniei este unul dintre terenurile de tinta, iar respectabilul domn Melescanu, ca si ceilalti membri ai CSAT, un simplu baiat de mingi. Niciodata n-am fost altceva, am aruncat mingi, alternativ catre cei doi jucatori si am lasat capetele in jos sa nu ne pocneasca passing-shot-ul.

Din aceasta postura, domnul Melescanu a pierdut o excelenta ocazie sa taca. Mai ales ca fost ministru de externe, trebuia sa stie ca sunt situatii in care absenta vorbelor constituie cea mai buna declaratie diplomatica. Insa, in timpul unui schimb aprig de mingi, domnul Melescanu s-a indreptat brusc de spate si s-a dus la mijlocul fileului, invitand ambele parti sa joace in terenul nostru de tinta.

Rusii sunt ca rudele acelea indepartate pe care, odata ce le inviti, greu le mai scoti din casa. Fara sa-ti dai seama, ajungi sa le faci toate poftele si au talentul de a te face sa te simti obligat ca-i intretii.

Si iata cum te loveste mingea in ceafa! Consilierul ministrului rus al apararii, generalul Samanov, l-a ironizat pe domnul Melescanu, spunandu-i ca nu cunoaste istoria, intrucat, in 1941, nemtii i-au atacat pe rusi taman dupa un exercitiu militar comun. Luati in calcul ca aceasta replica aroganta – la o propunere naiva, totusi prietenoasa – este de la un consilier catre un ministru.

In tot cazul, rachetele rusesti sunt indreptate spre Dobrogea si se stie ca unii jucatori sar si peste fileu cand vor sa castige. Asadar, voi pleca la mare insotit de lopatica Linemann, o scula excelenta si pentru castele de nisip, si pentru transee.

Dar daca Teodor Melescanu isi va condimenta iar plictiseala vietii de strateg printr-o invitatie la o debarcare amicala pe malul Marii Negre? Poate ar trebui sa razuiesc numele de pe lopatica, macar sa nu fiu luat drept agresor.

Puteti comenta la www.adriangeorgescu.ro