"City-managerul", instituţia care ar putea accelera modernizarea României "la bază", e încă departe de a fi înţeleasă.

Diagnosticul a fost pus corect, în urmă cu doi ani, când Legea administraţiei publice locale a fost „modificată şi completată“: sistemul public are nevoie de un management profesionist. Odată cu Legea nr. 286/2006, serviciiile comunitare organizate pe baza principiilor sectorului privat, sub coordonarea unui city-manager (administrator public), ar fi putut deveni realitate. Primarii aveau şansa de a chema în ajutor profesioniştii. Puţini s-au grăbit. Oraşele cele mai mari şi mai importante economic, de la Bucureşti la Constanţa, nu şi-au „angajat“ un administrator public. City-managerul a devenit însă realitate în municipii mici şi mijlocii (Sfântu Gheorghe, Slatina, Carei), dar şi în Galaţi, Piatra- Neamţ, Ploieşti sau Reşiţa.

S-au developat, astfel, mai multe tipologii de metehne ale administraţiei româneşti, dincolo de nivel sau regim politic dominant. EVZ vi le prezintă punctual, de la ingerinţele politicului în administraţie la rocadele în posturi în oraşe ale unui soi de pace eternă. De obicei, pentru postul de city-manager se prezintă un singur candidat. Agreat de primar. Dar nu ăsta e argumentul decisiv, ci faptul că adesea condiţiile pentru participare nu lasă şanse celor care n-au experienţa îndelungată a conducerii în administraţie.

FIŞA POSTULUI Ce ar trebui să facă un city-manager

City-managerul poate îndeplini (în baza unui contract de management) atribuţii de coordonare a aparatului de specialitate, a serviciilor publice de interes local. „Libertatea“ administratorului public variază de la foarte mică până la aproape de „absolute“. Primarul poate delega către city-manager calitatea de ordonator-principal de credite, ceea ce îl poate face chiar mai „puternic“ decât primarul. Responsabilităţile „obişnuite“ ale unui city-manager includ: supravegherea departamentelor primăriei, pregătirea proiectelor bugetelor anuale, asigurarea unui leadership care să aducă performanţe mai ridicate pentru funcţionarii municipalităţii. MODELUL I (PLOIEŞTI - REŞIŢA) Politica bate administraţia: „garda se schimbă la fiecare alegeri“ Ionuţ Ionescu a câştigat concursul pentru postul de city-manager al Ploieştiului în februarie 2007, în timpul mandatului pesedist al lui Emil Calotă. Ionescu are contract pe un an, însă după alegerile locale din această vară, când Andrei Volosevici (PDL) a învins în alegeri, între el şi noul primar s-a ridicat „o barieră de comunicare“, cum, elegant, o numeşte. E un fel de a spune că nu mai e dorit. Nu performanţele sale ca administrator public îl fac, acum, indezirabil. Ionuţ Ionescu este de 12 ani membru PSD, deşi abia a trecut de 30 de ani. „Am ştiut ce vreau, eu chiar sunt social-democrat, n-am oscilat niciodată între opţiuni, de la străbunicul până la mine, toţi bărbaţii din familie am fost social-democraţi. Tata a fost şi preşedinte de organizaţie în PSDR-ul vechi, al lui Sergiu Cunescu“.

Şef de la 24 de ani E un tânăr masterat în administraţie cu o experienţă fabuloasă pentru vârsta lui. La 24 de ani, era deja director general al Administraţiei Domeniului Public şi Privat (ADPP). După ce a fost la etajele superioare ale administraţiei publice locale şi s-a ciocnit, violent, de incoerenţele legislative, Ionescu şi-a propus intrarea în politica „mare“. Va candida ca deputat într-un colegiu din vestul Ploieştiului, unde se va bate, se pare, cu europarlamentarul liberaldemocrat Roberta Anastase. Din biroul lui Ionescu, de la etajul 7, oraşul se vede bine: o fostă republică de-o zi întinsă şi, cumva, tristă. Ionescu e ferm, face distincţie între termeni şi crede că tot city-managementul e viitorul pentru ţara asta, dacă mai există un viitor: „Eu nu vreau să fiu deputat, ca să fiu ceva, ci pentru că ştiu că nu pot schimba multe din afara politicului. Eu nu sunt un politician, care munceşte o lună pentru patru luni de stat degeaba. Vreau să fiu un om politic, adică să muncesc patru ani pentru o lună în care să fiu judecat pentru rezultatele mele“. Va suferi administraţia o hemoragie de oameni ademeniţi de partidele în căutare de personal? Ionescu spune că nu: „Cei mai mulţi dintre colegii din administraţie sunt, pur şi simplu, scârbiţi de domeniul ăsta, dar aşa nu o să facem niciodată nimic“. Soluţii? „City-managementul e viitorul, trebuie să aducem serviciile publice la nivelul celor private, să investim în inovaţii, în cercetare, altfel vom fi mereu în urma celorlaţi“. Ionescu nu crede că intră într-o competiţie dintr-un domeniu unde toţi sunt nenorociţi şi hoţi: „E şi o problemă de termeni în corupţia românească. Pentru că nu există o lege a lobby-ului, instituţia asta funcţionează într-o zonă economică «gri», cu comisioane considerate luare de mită“. În Reşiţa, city-managerul Gabriel Ionescu, fost consilier local din partea PNL, s-a trezit, după doi ani, fără post, după ce primar a fost ales, în această vară, independentul Mihai Stepanescu. Acesta a redus personalul pentru a evita cheltuielile considerate inutile. Salariul lui Ionescu atârna greu: peste 7.000 de lei lunar, mai mult decât dublu decât primarul. MODELUL II (SLATINA) Furia revoluţionară, în luptă cu „anchilozaţii“

Minel Prina este (din aprilie 2007) un city-manager „altfel“. În echipă cu primarul Darius Vâlcov (soţul Laviniei Şandru), Minel vrea să facă revoluţie la Slatina. În momentul în care a câştigat el concursul, era abia al cincilea city-manager din ţară (pionieri au fost şi la Reşiţa, Hârşova, Caransebeş, Cugir). Acum city-managerul e o modă, cel puţin în Olt. „Suntem zece doar la noi în judeţ“, se mândreşte Minel. Prina e tânăr (34 de ani) şi foarte neliniştit. Vrea să dărâme munţii în primărie şi e de acord cu faptul că administratorul public trebuie „să zboare“ o dată cu edilul, dacă votul popular îl scoate pe primar din joc („succesul primarului e şi succesul citymanagerului, eşecul la fel“). „Inventarea acestui post de administrator public e lucrul cel mai bun care se putea întâmpla la nivel local, e nevoie de oameni profesionişti, cu viziune“, e convins city-managerul de Olt.

Minel, city-managerul rebel

Prina s-a lovit, dureros, de indolenţa funcţionarilor dintr-un „sistem anchilozat“: „Cel mai greu e să îi faci pe oameni să conştientizeze că e importantă munca lor. Mulţi vin la serviciu doar ca să aibă unde pleca de acasă. Asta mă doare“. „De ce românul munceşte foarte bine în străinătate, şi când se întoarce munceşte la fel de prost ca înainte?“, se mai întreabă city-managerul care vrea să îi fie alături soţului Laviniei Şandru pentru întreg mandatul şi să facă din Slatina un reper de modernitate. „Nu multă lume înţelege inerţia din administraţie, lucrurile merg aşa că trebuie să meargă... Există şi o falsă protecţie a funcţionarilor, care nu face decât să crească gradul de indolenţă“, se revoltă Prina. Concluzia e necruţătoare: „Cât aş fi eu de Minel, de city-manager, nu pot să fac singur nimic“. MODELUL III (CAREI, SFÅNTU GHEORGHE, GALAŢI) Rotaţia cadrelor La Carei, în Satu-Mare, city-manager de câteva săptămâni e Beko Tamas, fostul primar, cunoscut UDMR-ist. Încă nu s-a dumirit bine cum e postul: „De două săptămâni doar am intrat în pită, cum se spune...“. Dar e încrezător că toate vor merge bine. A fost primar opt ani, iar acum edil e primarul dinaintea lui, din mandatul 1996-2000. Beko Tamas e de părere că problemele sunt atât de mari în comunităţ ile locale „încât nu e timp fizic pentru toate şi, în plus, e prea greu şi pentru un psihic de om“. Chiar dacă omul e primarul. În Sfântu Gheorghe, administrator public e Czimbalmos Csaba, înainte viceprimar. Csaba a câştigat concursul organizat de autorităţile locale în iulie 2008 şi speră într-o colaborare fructuoasă de patru ani cu edilul. „Mi-au fost delegate, prin contractul de management, anumite responsabilităţi, pentru a-l degreva de unele sarcini pe primar“. Csaba ştie de ce are nevoie Sfântu Gheorghe: „de strategii şi de linişte“. Czimbalmos e de acord că, deocamdată, în România funcţia aceasta e dependentă de jocul politic şi crede că „e normal, pentru că administratorul trebuie să fie într-o echipă cu primarul“. Un caz ilustrativ e la Galaţi, unde, luna trecută, social-democratul Florin Popa, un apropiat al primarului Dumitru Nicolae şi unul dintre cei care i-au coordonat campania electorală la alegerile locale, a câştigat concursul pentru ocuparea postului de city-manager. Şi el a fost singurul candidat. MODELUL IV

În ţara lui „nu acum“ şi „ăsta nu“ În Bucureşti, fostul primar Adriean Videanu l-a propus pe fostul vicepremier Gheorghe Pogea, pedelist hunedorean de frunte, ca posibil city-manager. În urma unei „prese negative“, ideea a fost îngropată. La Cluj-Napoca, Emil Boc încă mai caută „cea mai bună soluţie“, la Arad, funcţia s-a aprobat, dar n-are deocamdată ocupant, la Timişoara, primarul Gheorghe Ciuhandu a spus că e o variantă „pentru viitor“, după ce-şi va fi împlinit el proiectele. La Sibiu, unul dintre cei mai apreciaţi primari, Klaus Johannis, a considerat că „nu e nevoie“, dar şi crede că „e bine că există această variantă, deoarece sunt şi primari care vor să lucreze mai mult politic decât administrativ“. ÎN „LUMEA CIVILIZATĂ“ Un veac de management public profesionist

Instituţia „city-managerului“ a aniversat, în acest an, un secol de existenţă. Primul city-manager a fost desemnat în 1908, în Staunton, Virginia (SUA). În ultimii ani, instituţia a devenit tot mai folosită în ţările din Estul Europei. În România, posibilitatea de a desemna city-manageri (autohtonizaţi drept „administratori publici“) a apărut odată cu Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale, nr. 215/2001. Potrivit actului normativ, la nivelul comunelor şi oraşelor, primarul poate propune consiliului local înfiinţarea funcţiei de city-manager (administrator public). Numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public se face de către primar, pe baza unor criterii, proceduri şi atribuţii specifice, aprobate de consiliul local. Numirea în funcţie se face pe bază de concurs. Modelul se aplică şi în Danemarca, Germania, Irlanda, Marea Britanie, Olanda, Suedia. În SUA, managerul îl degrevează pe primar de treburile curente ale localităţii, e angajat pe baza unui contract şi nu se schimbă la fiecare noi alegeri. Rolul primarului migrează, astfel, spre o funcţie de reprezentare a colectivităţii la întâlnirile locale şi internaţionale.

EXEMPLU. Staunton (Virginia), primul oraş dat pe mâna city-managerilor