Atleta a fost inmormantata ieri in curtea bisericii din Maieru.

Toata suflarea din Maieru, micutul sat din Bistrita-Nasaud, a condus-o ieri pe ultimul drum pe atleta Maria Cioncan, decedata duminica intr-un accident rutier petrecut in Bulgaria. Pe o ploaie torentiala cum nu s-a mai vazut de zeci de ani prin zona in mijloc de ianuarie, Maria Cioncan, imbracata in mireasa si cu un trandafir rosu prins in piept, a trecut pentru ultima data pe ulitele satului natal.

Sicriul, flancat de jandarmi si politisti si tinut pe umeri de feciori, cum cere obiceiul in cazul fetelor nemaritate, a fost depus in biserica la ora 10.00. Doua ceasuri mai tarziu, ceremonia funerara a fost oficiata de un sobor de sapte preoti, in frunte cu episcopul Vasile Somesanul.

Onoruri militare

Slujba propriu-zisa a durat peste trei ore si s-a incheiat cu cateva cuvantari de ramas bun din partea unor apropiati si oficiali locali. La ceremonie au participat aproximativ 2.000 de persoane, localnici, parlamentari si oficialitati judetene, dar si sportivi sau reprezentanti ai sportului romanesc.

Sicriul a fost inchis in mod simbolic impreuna cu medaliile si cronometrul antrenorului, acela despre care Stefan Beregszaszy spunea ca a inregistrat cel mai bun timp din cariera Mariei, la ultimele sedinte tehnice.

In onoarea fostei medaliate cu bronz la Jocurile Olimpice de la Atena, legitimata la CS Dinamo, au fost organizate funeralii militare. Trei salve, defilarea garzii de onoare si inmanarea drapelului national familiei au fost momentele care au incheiat emotionantul ceremonial de inhumare.

Maria a fost coborata apoi in pamantul satului natal, chiar in curtea bisericii ortodoxe, onoare rezervata doar preotilor si marilor personalitati ale locului.

Beregszaszy se lasa de antrenorat

Stefan Beregszaszy, antrenorul care a tratat-o pe Maria Cioncan ca pe o fiica adoptiva, a spus in discursul de adio ca renunta la cariera, gest pe care l-a marcat simbolic prin asezarea cronometrului in sicriu. „Mergi cu el, Maria. Cu acest cronometru ai obtinut cel mai bun timp... Eu niciodata n-am sa mai antrenez”.

Beregszaszy a pastrat pentru sine doar cea mai importanta medalie din cariera fostei sale eleve, cea obtinuta la Olimpiada de la Atena. „Bronzul” ii va reveni familiei Cioncan dupa moartea antrenorului.

Antrenorul Stefan Beregszaszy a rememorat momentul intalnirii cu sportiva care i-a marcat cariera in urma cu 11 ani. „Maria a ajuns noaptea, cu trenul, la Hunedoara si n-a indraznit sa ma sune atunci. A dormit in gara, cu capul pe bagaje, unde am gasit-o dimineata. M-a intrebat doar atat: „Dumneavoastra ma puteti face campioana?””.

Destin

Titlul onorific cu numarul 13

Nicolae Schiau, primarul Hunedoarei, oras in care Maria Cioncan a locuit ani buni, si-a reamintit in cuvantul de ramas bun ca, atunci cind i-a decernat titlul de cetatean de onoare, a avut o discutie cu atleta. El a intrebat-o daca nu cumva o deranjeaza faptul ca va primi titlul cu numarul 13. Ea ar fi ras si ar fi spus: „Eu n-am ghinion!”. Neferi-citul accident de masina in care si-a pierdut viata are la baza un ghinion teribil: explozia pneului stanga fata.