E vorba de măruntaiele scandalului din jurul Episcopului de Huși, actualul simplu călugăr Corneliu Onilă, scandal în care s-a creat impresia că Biserica ezită în a își pedepsi/îndepărta ierarhii care îi întinează imaginea. Impresia s-a produs pentru că între momentul declanșării urgiei, 15 iunie 2017, și cel al retragerii ierarhului de pe scaunul episcopal, 18 august, a trecut destul timp, au apărut filmări compromițătoare, iar Biserica, Sfântul său Sinod convocau ședințe după ședințe și nu luau nicio decizie.

Astăzi lucrurile îmi sunt mai clare , clară îmi e și determinarea capilor BOR de a face ordine în propria ogradă, înțelegând impedimentele de ordin administrativ care le-au stat în cale. De asemenea cred că în astfel de momente e bine să știm dacă Biserica știe să fie fermă, mai ales acum, când ea e prinsă în disputa organizării referendumului pentru definirea familiei în Constituție și în cea a legiferării parteneriatului civil.

Pentru a explica e nevoie de o scurtă recapitulare a episoadelor scandalului.

Pe 15 iunie 2017, o știre făcea furori: trei preoți au fost reținuți pentru că îl șantajau pe Episcopul de Huși, Corneliu, cu o filmare. La scurt timp a apărut și filmarea. Devastatoare pentru imaginea unui înalt ierarh, cadru didactic.

În ciuda scandalului, Biserica părea paralizată. Mitropolia de care aparține Hușiul a luat o decizie timidă, de a îl opri pe ierarh de la a ține slujbe, dar era oricum fără mare valoare, pentru că episcopul plecase în Germania imediat după scandal.

Pe 30 iunie 2017, procurorii trimit dosarul preoților șantajiști în instanță, dar Sfântul Sinod tot nu lua o decizie. Pe 17 iulie, Cancelaria Sfântului Sinod a cerut un raport al Comisiei pentru Regulamente și Statut. Pur și simplu, Biserica afla că nu poate cerceta un ierarh! Ei erau deasupra oricărui muritor!

Pe 28 iulie, ședința acestei Comisii a fost anunțată printr-un mesaj semnat chiar de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul BOR: ” În zilele de 27 şi 28 iulie 2017, a avut loc la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti o şedinţă de lucru a Comisiei pentru statut şi regulamente a Bisericii Ortodoxe Române, prezidată de Patriarhul României.

Au fost studiate prevederile statutare şi regulamentare privind disciplina clerului de toate gradele: diaconi, preoți şi episcopi. În acest sens, s-a constatat că atât Statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, cât şi Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată trebuie completate şi amendate privind procedurile de sesizare, cercetare şi judecare a abaterilor canonice şi administrative ale ierarhilor.

În această privinţă a fost prezentată şi legislaţia bisericească în domeniul respectiv din unele Biserici Ortodoxe surori. Propunerile Comisiei pentru statut şi regulamente de completare şi explicitare a prevederilor actuale statutare şi regulamentare vor fi prezentate spre analiză şi aprobare Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în zilele de 17 şi 18 august 2017, date pentru care a fost deja convocat şi Sinodul Permanent.”

Ce au făcut, de fapt, membrii Sfântului Sinod? Încercau să mușamalizeze scandalul, așa cum se striga în mediile ostile Bisericii? Exista opoziție în Sinod la dorința unora de a îl pedepsi cât mai aspru pe ierarhul care adusese scandalul în apropierea altarelor?

Pe 17 august 2017, s-a anunțat că Sfântul Sinod a înființat un consistoriu care va judeca situația lui Corneliu Onilă. Nimeni nu spunea cum s-a făcut asta, deși cu câteva săptămâni în urmă părea imposibil.

 A doua zi, el a făcut cerere de retragere din funcție și Sinodul i-a acceptat-o. A ajuns simplu călugăr.

Ce se întâmplase? Pe surse s-a spus că înalții ierarhi au forțat regulamentele interne pentru a găsi o soluție ca să îl decadă pe Corneliu din înalta demnitate, dar abia acum am primit un răspuns oficial de la Patriarhia Română despre ce s-a întâmplat în acea zi de 17 august 2017, crucială pentru credibilitatea Bisericii Ordoxe Române.

Sfântul Sinod a modificat atunci regulamentul intern prin introducerea posibilității înființării unui consistoriu (organism de judecată) pentru ierarhi. Acesta nu exista până atunci. Practic, impasul Bisericii a fost imposibilitatea de a judeca un înalt ierarh dacă acesta se abate de la norme. Nu cunosc o schimbare mai rapidă a unei norme bisericești decât cea din acea zi.

Prevederea introdusă în grabă spune că se înființează un Consistoriu arhieresc prim (pentru judecata în primă fază) și unul ultim, pentru dreptul la recurs. Practic, ierarhii acceptau ca oricare dintre ei să fie cercetat de acum înainte, doar ca să îl poată îndepărta pe cel care îi târâse în scandal.

Abia după ce a fost operată această schimbare, s-a înființat Consistoiul arhieresc. Văzând determinarea colegilor săi, Episcopului de Huși nu i-a mai rămas decât soluția pe care o refuzase până atunci, cea a retragerii.

PS – După publicarea acestui text, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a ținut să facă următoarele precizări necesare: „O singură, mică observație aș avea, aceea referitoare la faptul că statutul actual al fostului episcop e cel de „episcop retras”, care nu are dreptul să slujească și să mai reprezinte Biserica în niciun fel. Deși nu a fost caterisit, în realitate, el neputând să se mai manifeste prin nicio atribuție, starea sa reală a fost redusă la ceea ce e în mod fundamental un ierarh, adică un monah. Cât de „simplu”, mai ales în cazul fostului episcop, depinde de conștiința sa și de gradul de pocăință la care va putea ajunge”.