Felul în care funcţionează abilitatea oamenilor de a-şi aminti nu este cunoscut în totalitate, dar cercetătorii dezvăluie unele teorii uimitoare.

Încă din Antichitate înţelepţii voiau să descifreze tainele memoriei, iar această "îndeletnicire" nu s-a încheiat nici în zilele noastre.

Alain Lieury, profesor de psihologie cognitivă la Universitatea Rennes (Franţa)şi autor al cărţii "Une mémoire d’éléphant, vrais trucs et fausses astuces" ("O memorie de elefant, trucuri adevărate şi false sfaturi") a încercat să facă lumină în privinţa a ceea ce este adevărat şi ce nu din tot ceea ce credeam până acum despre memorie. El porneşte de la cele mai populare teorii, pe care le confirmă sau le infirmă, dar cea mai importantă dintre ele se referă la… mersul pe bicicletă!

Profesorul Lieury spune că "într-adevăr, mersul pe bicicletă nu se uită niciodată! Când înveţi să mergi pe bicicletă, e pentru toată viaţa. Şi asta chiar şi pentru acei oameni care suferă de tulburări de memorie. Studiile realizate pe pacienţi care suferă de amnezie retrogradă în urma unui accident au arătat că aceştia îşi aminteau perfect mersul pe bicicletă".

Codificare diferită

Pe de altă parte, cercetătorii de la Universitatea din Illinois, SUA au realizat un sondaj naţional pentru a afla cât mai multe dintre tainele memoriei, iar rezultatele au fost surprinzătoare. Aproximativ 83 la sută dintre respondenţii sondajului au declarat că oamenii care suferă de amnezie nu îţi amintesc numele şi identitatea. Experţii însă îi contrazic, subliniind că cea mai comună formă de amnezie constă în pierderea abilităţii de a forma şi consolida noi amintiri pe termen lung.

Oamenii care suferă de pierderea memoriei îşi pot aminti copilăria şi majoritatea lucrurilor înainte de a le fi afectat creierul. În plus, ei pot dobândi noi îndeletniciri care nu necesită memorarea a ceea ce fac. "Câteodată, detectăm faptul că este posibil ca chiar aşa numita memorie nouă să fie incorectă. Dar în alte dăţi nu ştim că amintirea adevărată a fost uitată şi înlocuită cu o amintire plauzibilă."

Prin urmare, "putem fi convinşi de ce am văzut, dar acurateţea să fie scăzută", explică dr. Paul Schultz, director al Clinicii de Deficienţe de Memorie şi Demenţă din cadrul Universităţii din Texas. Conform "Think Outside The Box", memoria umană funcţionează ca o cameră video, înregistrând cu acurateţe evenimente pe care le vedem sau auzim pentru a le putea inspecta mai târziu. Vin din nou unii dintre experţi şi subliniază că memoria noastră nu este deloc aşa! "Memoria este procesată prin prisma cunoştinţelor, credinţelor şi aşteptărilor. Oamenii codifică evenimentele diferit, iar evenimentele ulterioare pot altera memoria."

Mai avem şi alte zone

"Amintirile ne ajută să înţelegem experienţele trecute şi să le prezicem pe cele viitoare. Şi de fiecare dată când ne amintim ceva, de fapt reconstruim ce s-a întâmplat", explică profesorul american Daniel Simons. Iar dr. Paul Schultz este categoric: "Memoria nu este un singur proces al creierului. Oamenii pot avea o memorie emoţională care le poate da siguranţa referitoare la un anumit eveniment, dar poate fi diferită de memoria factuală. Mai avem şi alte zone care umplu detaliile pe care le-am uitat. Adevărul despre memorie? Adevărul este că memoria nu se mai schimbă!". 4 ANI este vârsta la care spun specialiștii că apare prima amintire a omului

Învăţatul pe de rost, fară niciun rost!

Specialiştii spun că prima amintire a omului datează, în general, de la vârsta de patru ani, deşi "foarte puţine persoane pot spune că au o amintire de la acea vârstă, sau mai puţin; copiii încep să aibă memorie în jurul vârstei de 10-12 luni". Studiile arată că, în timp ce dormim, creierul stochează datele evenimentelor petrecute în cursul zilei.

De asemenea, deşi învăţătorii şi părinţii insistă că învăţatul "pe de rost" nu reprezintă o problemă şi ajută, cercetătorii arată neajunsurile acestei metode: învăţând astfel, creierul nu înţelege cu adevărat informaţia!

Memoria umană înregistrează cu acuratețe...evenimente pentru a le putea inspecta mai târziu! Citiți și:

• Întortochiatul mecanism al memoriei: cum amintirile mai vechi le încurcă pe cele noi
• Creierul nostru ca în Paleolitic. O idee bizară: o memorie prea eficientă ar fi dăunătoare?