Insistând pe această schimbare esențială, fundamentală, a societății palestiniene, planul afirmă efectiv: „Așa progresăm; totul începe cu educația”.

Adevărata schimbare începe cu sistemul palestinian de învățământ. Insistând pe această schimbare esențială, fundamentală, a societății palestiniene, planul afirmă efectiv: „Așa progresăm; totul începe cu educația”.

Schimbarea sistemului palestinian de învățământ

Cu toată moartea, distrugerea și lipsa de speranță care planează în aer, dar și o mică rază de speranță privind un acord referitor la ostatici, un punct al proiectului de plan al premierului Benjamin Netanyahu privind „ziua de după” ar putea să ne ofere de fapt cheia unei stări non-conflictuale pe termen lung cu palestinienii și cu regiunea în general: educația.

Războiul de Yom Kippur a influențat viețile tuturor locuitorilor dintre mare și râu, inclusiv ale palestinienilor din Cisiordania și Fâșia Gaza, din toate punctele de vedere: ideologie, educație, traumă. În consecință, trăim cu actualul război un fenomen similar, fără a ști cum ne va influența în următorii 50 de ani.

Pe termen lung, una dintre căile principale de a obține o schimbare de perspectivă care să ne ajute să depășind trauma actuală este educația.

Realizarea schimbării prin educație

În cazul Fâșiei Gaza acest lucru înseamnă, în măsura în care mai e posibil, inversarea anilor de radicalizare și îndoctrinare de către Hamas, care s-a folosit în acest scop de UNRWA [agenție ONU dedicată exclusiv refugiaților palestinieni - n.trad.].

Se poate argumenta că același lucru ar trebui făcut și pe partea israeliană, poate chiar și mai necesar după 7 octombrie, acea dimineață oribilă care pare să fi stins ca pe o lumânare până și ultima dorință de dialog. E adevărat, însă e o cu totul altă discuție.

Radicalizarea prin educație nu e intensivă doar în Gaza; e veche, atât de veche încât e înrădăcinată profund în mințile și inimile palestinienilor de toate vârstele din Gaza. Chiar dacă există în Fâșie câteva elemente care dialoghează cu israelieni și luptă pentru coexistență, o luptă nobilă și curajoasă, ele nu reprezintă decât o minoritate.

Egiptul, Frăția Musulmană și terorismul palestinian

După Războiul de Șase Zile din 1967 președintele egiptean Gamal Abdel Nasser a încetat persecuția conducerii filialei palestiniene din Fâșia Gaza a Frăției Musulmane. Aceasta a început să prospere în enclavă și să-și consolideze controlul asupra populației ei.

Controlul Frăției Musulmane se extindea asupra tuturor aspectelor sociale și comunitare, inclusiv moschei, școli și alte activități educaționale, toate având în centru valorile religioase islamice, sub supervizarea lui Ahmed Yassin [cleric islamist, fondatorul Hamas - n.trad.]. Organizația Eliberării Palestinei, cu un program naționalist mai secular, îi părea Israelului pericolul cel mai mare, astfel încât s-a concentrat pe ea și a lăsat Frăția în pace.

A început ca o organizație religios-socială menită a configura societatea palestiniană pe baza valorilor islamice și a ajuta comunitatea. Înființată în 1987, după Întâia Intifadă, Hamas [în fapt un acronim pentru Harakat al-Muqawama al-Islamiya (Mișcarea de Rezistență Islamică) - n.trad.] e aripa militară a acesteia.

Îndoctrinarea din învățământul superior palestinian

Hamas a investit timp, energie și bani în educația superioară, în special universități, influențând direct următoarea generație; acesta e un instrument strategic cu ajutorul căruia anii de trudă au dus la actuala susținere enormă pentru Hamas. Succesul militar al organizației teroriste e în realitate complet eclipsat de succesul ei social și societal.

Atunci când Hamas a pus mâna în 2007 pe Fâșia Gaza, printr-un puci sângeros contra Autorității Palestiniene, a realizat cât de utilă poate fi UNRWA și a folosit-o pentru a-și răspândi mesajul.

Acum, când guvernul israelian se referă la înlocuirea UNRWA, la acest aspect se referă. Există argumente foarte valide pentru a se menține UNRWA în funcțiune, inclusiv pentru ajutorul umanitar pe care îl oferă, și chestiunea chiar e una complicată, dar esența poziției israeliene e: UNRWA e deja o cauză pierdută.

Gaza, predată unor persoane care nu au făcut parte din actualele structuri teroriste

Planul lui Netanyahu pentru „ziua de după război” din Gaza prevede ca autoritatea civilă să fie predată unor personaje locale, care să nu fi avut legături cu vreun guvern ori entități care susțin terorismul.

Prevede și un program special privitor la religie, educație și asistență socială - care să submineze în mod eficient munca Hamas de până acum, un țel ambițios. Conform planului, UNRWA ar urma să fie substituită cu organizații umanitare internaționale „responsabile”.

Pe fondul lipsei generale de speranțe, acest segment al planului oferă o cale realistă și legitimă de progres, o ramură de măslin autentică pentru o schimbare durabilă.

Schimbarea modului palestinian de a gândi

Fără a desconsidera perspectiva și istoria palestiniană, societatea islamistă radicalizată din Fâșia Gaza e cea care a dat naștere Hamasului și cea care a aruncat asupra Israelului luptătorii Nukhba și cei care li s-au alăturat, comițând cel mai grav masacru împotriva evreilor de după Holocaust.

Această societate radicalizată e disfuncțională de mulți ani, iar nivelul de trai al palestinienilor a coborât permanent, zi de zi.

Insistând pe această schimbare esențială, fundamentală, a societății palestiniene, planul afirmă efectiv: „Așa progresăm; totul începe cu educația”. Nu e locul nostru aici să afirmăm că palestinienii ar trebui să-l accepte, dar e un lucru pe care guvernul trebuie să insiste la negocierile privind ostaticii.

E unicul mod de a realiza o schimbare autentică, responsabilă.

(Editorial The Jerusalem Post; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)