Acum 4.369 de ani a început Potopul. Arca lui Noe. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFSOR

Acum 4.369 de ani a început Potopul. Arca lui Noe. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFSOR

Nu prea ai spor, orice ai face. Aşa că nu te implica în decizii importante şi în lucrări grele. Încearcă să treci rapid şi uşor prin dimineaţă şi oferă-ţi o seară plăcută şi relaxantă!

 

25 noiembrie

 

Ne puteți urmări și pe Google News

 

Acum 4.369 de ani a început Potopul. Arca lui Noe. HOROSCOPUL LUI DOM PROFSOR

Pe 25 noiembrie s-au născut Lope de Vega, Andrew Carnegie, Karl Friedrich Benz, Tina Turner, Augusto Pinochet, George Vraca, Dumitru Carabăţ.

În calendarul creştin-ortodox sunt Sfinţii: Ecaterina, Mercurie. Odovania praznicului intrării în Biserică a Maicii Domnului.

Nimic în „Kalendar”, dar bunul folclorist Pamfilie menţionează că în această zi nu se lucrează, căci altfel s-ar primejdui casele prin foc.

Dar ziua de 25 noiembrie mai a însemnat un eveniment important.

Savanţi în studiul Bibliei, al Vechiului Testament, au stabilit că acum exact 4.369 de ani, în ziua pe care astăzi o numim 25 noiembrie, a avut loc... Potopul. Mai precis, a început! Acum nu știu cât de precisă este socoteala anilor. Să ne amintim că și Dionisie Exiguul, adică Cel Smerit a greșit cu șapte ani calculul nașterii Lui Iisus. Dar, Potopul a existat!

Știți domniile voastre, Potopul, Arca lui Noe, ploaia de 40 de zile etc etc. Dar nu aș fi așa de sigur că totul este doar o pildă duhovnicească. Una, sau mai multe inundații catastrofale istorice globale, a, sau, au existat cu siguranță - oamenii de știință au găsit dovezile materiale.

Dacii au avut şi ei, ca mai toate popoarele importante de pe glob, reprezentarea Potopului. De exemplu, în legenda Zefirei se spune că frumoasa fată se trăgea din neam vechi, seminţie mândră ce era pe aceste pământuri de la Apele Mari, care cuprinseseră totul, doar vârful munţilor se mai vedea. De aici, şi Vasile Pârvan este de acord, putem stabili vechimea geto-dacilor de cel puţin patru mii trei sute de ani. Dar am eu o bănuială că este vorba de o locuire neîntreruptă de zeci şi sute de mii de ani...

Dar de ce dacii? Pentru că ei sunt temelia noastră adevărată pe care să ne construim viitorul. O să vă spun o poveste personală. Acum un an nişte prieteni de corespondență m-au invitat să mă alătur lor într-un pelerinaj în Ţara Sfântă. Gratis! Le-am răspuns că le mulţumesc din suflet şi că apreciez foarte mult, dar nu trebuie să plec nicăieri, eu SUNT în Ţara Sfântă! Pentru mine, România, patria, Dacia, este Ţara Sfântă. Cu toate păcatele locuitorilor...

Ei, dacă ar fi spus să mergem în Israel la locurile Sfinte ale Lui Iisus, poate aş fi acceptat, dar, oricum, am fost de patru ori...

Realizaţi, domniile voastre,, atâta vreme cât vom accepta lucruri străine ca valori de referinţă vom fi doar nişte slugi, o lume a treia spirituală. Am fost crescuţi şi îndoctrinaţi ca nişte slugi, păcătoşi şi umili, dar suntem, ca în poveste, urmaşii unor regi! Dacii...

Ştiu că materialismul dialectic sau cataleptic a învins, deocamdată, în România şi papa, caca, euro, sex, Audi, este universul majorităţii. Dar aştept ploaia...

Dar fără Potop, pentru că trebuie să ştiţi că Domnul Dumnezeu a promis că nu va mai îneca Pământul niciodată şi ca semn al legământului ne-a dăruit curcubeul, însemnul speranţei. Cel puțin așa se spune în Geneza, în Biblie.

S-a scris mult pe subiectul Potopului. O anumită carte am căutat-o mult, pentru că este cea mai importantă, a fost tipărită în peste două milioane de exemplare - și totuși nu o găseam! Am găsit-o în anul 1993, la Londra, într-unul din anticariatele din City. Un șiling. Nu i-am spus anticarului că aș fi plătit și o sută de lire.

”In search of Noah’s Ark” scrisă de Dave Balsinger și Charles E. Sellier Jr. apărută în anul 1976, la Editura Sun Classic Books, 215 pagini și multe fotografii și documente. Cartea cuprinde dovezi incontestabile ale existenței biblicei corăbii imense, Arca lui Noe.

În Biblie se dau dimensiunile și instrucțiunile. Arca lui Noe a fost o constructie simplă, fără veleități de navigație, trebuia doar să plutească, construita din lemn de chiparos, pituită cu smoală, pentru etanșeitate, lată de aproximativ 23 de metri, lunga de 140 de metri si înalta de alti 14 metri; ea avea un singur geam si o singura ușa, aflata la jumatate arcei. La rândul ei, "Epopeea lui Ghilgames" aminteste de un potop universal si de arca eroului Utnapiștim, construita însa sub forma unui cub cu latura de 60 de metri. Probabil, adică sigur, Noah, Noe, a construit Arca, după instrucțiunile date!

Potrivit marturiei preotului babilonian Beresos (475 înainte de Hristos), consemnată si de istoricul roman Iosif Flavius, epava Arcei lui Noe putea fi aflată înca, apraope de culmea abrupta a unui munte, numit de el "muntele kurzilor". Totodata, mai multe fragmente ale acesteia puteau fi găsite în unele locașuri, temple armene și siriace din vremea sa.

În anul 1829 estonianul Fridrich Parrot escaladează, pentru prima dată în istoria modenă, muntele Ararat. Nu pomenește nimic despre Arca lui Noe.

Pe scurt, în anul 1840 a fost în Estul Turciei un cutremur catastrofal cu schimbare de relief, probabil de gradul 8 Richter. O expediție militară trimisă să verifice reperele de frontieră a descoperit, a văzut prin telescopul pe care îl avea, aproape de vârful muntelui Ararat, epava unei gigantice corabii, acoperită parțial de roci, gheață și zăpadă. Fusese dezvelită de cutremur.

În anul 1876, dorind să verifice zvonul, celebrul politician britanic Sir James Bryce și colonelul Murat urcă pe Ararat. Se întorc încântați, da, arca lui Noe există, este imensă și aduc ca dovadă o bucată de un metru jumătate de lemn de chiparos aproape fosilizat, din biblica corabie.

După Bryce, în anul 1887, prințul John Joseph Nori escaladează muntele Ararat și aduce desene arătând o corabie imensă, plină de cuști din lemn, goale. Corabia avea 5 punți, spune prințul. În anul 1955 inginerul francez Fernand Navarra, în fruntea unei expediții numeroase, reușește să ajungă la arca lui Noe și s-o fotografieze. Fotografiile sunt clasificate, cine întreabă i se răspunde că s-au pierdut. În anul 1972 arca lui Noe este fotografiată, din spațiu, de un satelit militar.

În anul 1973 o nouă și foarte numeroasă expediție internațională, care dispunea și de un helicopter - sponsorizată și de National Geografic - escaladează muntele Ararat. Nu este o treabă ușoară, Ararat are 5.137 de metri înălțime și ultima parte a ascensiunii este în ghețuri veșnice. Ei bine, expediția a răscolit patru luni de zile versanții vulcanului stins, până s-a lăsat iarna. Nu a găsit nimic.

Nici alte expediții, după anul 1973, nu au mai găsit Arca. Singura dovadă materială a existenței Arcii lui Noe este bucata de lemn de chiparos adusă de Sir James Bryce, desenele prințului Nori și fotografiile făcute de francez, apoi din spațiu. Oamenii de știință spun că, probabil, a fost o altă prăbușire de roci, care a acoperit Arca.

Teoria conspirației spune altceva, dar este târziu și cățelușele mele latră răsfățat cerând de mâncare. Este frig în Prahova submontană, mercurul în termomentrul de afară a coborât pe la minus, focul arde în sobe, răspândind miros de rășină și de gutui, ceaiul Darjeeling este gata, așa că o să mă uit la un film. Un film vechi, bine făcut, bine jucat, bine regizat, ca să-mi întărească speranța că mâine este, în definitiv, o altă zi!