Evz.ro vă vine în ajutor atât cu recomandări de lectură – vă vom oferi periodic topuri alcătuite din câte zece volume excepționale -, cât și cu propuneri de pelicule care au (re)dimensionat cinematografia.

Astăzi aveți la dispoziție Top 10 autori români contemporani, pentru ca ulterior să aveți posibilitatea de a alege una sau mai multe dintre recomandările Top 10 cărți ecranizate, Top 10 cărți SF, Top 10 cărți pentru copii, Top 10 cărți de bucate (poate aveți chef să gătiți), Top zece cărți de parenting, Top 10 cărți de dezvoltare personală, Top 10 cărți ale literaturii universale clasice, Top 10 cărți de poezie românească, Top 10 biografii etc.

Ați prins, sunt sigur, ideea, așa că vă las, mai jos, primul top, cel închinat autorilor români contemporani.

1. Greva păcătoșilor, de Florin Chirculescu, Editura Nemira

Roman nominalizat la Premiile Observator Cultural, Categoria Proză, 2018
Premiile Radio România Cultural, Categoria Literatură, 2018
Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași“, 2018

Anul 632. Profetul Mahomed e pe moarte, chinuit de o boală misterioasă. Sahib, tabib-ul în care își pune toata încrederea, membrul comunității de evrei din Madīnat al-Nabī, scrie o poveste dictată de forțe necunoscute. Eroii ei, doi gemeni dintr-un alt timp, plănuiesc o escaladă.

Calea blestemului

Anul 2013. Sahib și Mesneras trăiesc în București și visează să urce pe Nanga Parbat. Unul e un medic, prins în lanțul nemilos al sistemului medical corupt. Celălalt e un agent secret cu misiuni bizare, printre care și una vizându-l pe propriul frate. Comunică între ei mai ales „pe calea blestemului“ și îi unesc un corb, o carte și un vis.

Istoria veche se întâlnește cu istoria recentă, faptele și timpurile se amestecă, identitățile se fac și se desfac, ficțiunea cuprinde totul. Roman polifonic în care prezentul românesc, sinonim cu criza și corupția, se îmbină cu trecutul oriental și începuturile medicinei moderne, Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu de Florin Chirculescu își plimbă cititorii prin labirinturi fără ieșire, provocându-i la o lectură neliniștitoare și la descoperirea propriilor drumuri.

„Greva păcătoșilor e o tablă de șah pe care un jucător de forța strategică a lui Capablanca mută piese, turnuri, castele, țări, idei, religii, mituri, visuri. Iar visurile lui sfârșesc prin a deveni visurile noastre“ – Mihai Iovănel

2. Domni și Doamne, de Marta Petreu, Editura Polirom

„Ce-i unește pe Domnii și Doamnele despre care scriu?, m-am întrebat, în timp ce, cu siguranța gesturilor inconștiente, îmi adunam textele și le puneam unul după altul. Căci printre ei și prin ei toți trece firul rău, rana mare a secolului XX. Ce are în comun Cornelia Blaga, care a fost la Conferința de Pace de la Paris de după Primul Război Mondial, prin care a fost consfințită Unirea Transilvaniei cu România, cu Miklós Bánffy, care ar fi vrut ca lumea să rămînă neschimbată și Transilvania acolo unde era, înglobată-n Ungaria?

Ce ar avea în comun patriciana Cornelia Blaga, cea măritată cu un uriaș filosof și scriitor, cu Petru Dumitriu, care a pactizat cu regimul comunist exact atunci cînd Blaga și Cornelia au avut cel mai mult de suferit de pe urma noii puteri? Ce-o aseamănă pe Herta Müller, cu viața ei torturată din România ceaușistă, cu același Petru Dumitriu, care a părăsit România pentru că nu mai suporta să nu aibă voie să scrie exact așa cum gîndește?

Ce ar avea în comun Doti Stanca, căreia regimul totalitar comunist i-a atins însăși iubirea pentru Radu, cu lumea nălucitoare a Sarei din romanul omonim al lui Agopian? Dar Mircea Cărtărescu și, să zicem, aceeași Doti Stanca? Secolul XX a trecut prin viața fiecăruia din «personajele» mele, lăsînd o rană nu mică. Și a trecut printre ele, făcînd din ele singularități reciproc impenetrabile, monade incomunicante.” (Marta Petreu)

3. Porunca lui rabbi Akiba

Ceremonia lecturii de la sfîntul Augustin la Samuel Pepys, de Valeriu Gherghel, Editura Polirom

„Pentru a deveni om, în deplinul sens al cuvîntului, cineva a acoperit pereţii piramidelor cu versuri. Ori şi-a reprimat impulsul de a ucide şi dorinţa de a fi crud, ascultînd peripeţiile personajelor din O mie şi una de nopţi. Mai mult: şi-a trăit experienţele fundamentale îndeosebi povestindu-le. Nu spun cine ştie ce noutate. Dacă nu ar exista un poem erotic, precum Cîntarea cîntărilor, sau poemele trubadurilor, am şti mult mai puţin despre iubirea-pasiune şi despre frumuseţea care trezeşte iubirea-pasiune. Dacă nu ar exista Moartea la Veneţia, ne-ar scăpa aproape în întregime melancolia resemnată a sfîrşitului. Şi dacă nu ar exista Cartea lui Iov, nu am pricepe de ce suferinţa şi răul se acordă, pînă la urmă, cu providenţa divină.” (Valeriu Gherghel)

Ediţia a II a revăzută şi adăugită cu cinci eseuri noi – ediție de buzunar.

4. Viata lui G, de Mihai si Gabriel Vacariu, Editura Litera

Oxford, sfârșitul secolului XX: doi frați, gemeni, veniți din România, bursieri la Filosofie. Unul dintre ei are un accident, cade în cap, medicii nu-i dau șanse la viață, dar își revine miraculos.

Întors în România, trece prin tot felul de crize, are două căsătorii ratate, își revizitează întreaga viață, caută să-și înțeleagă viața sexuală, începută într-un canal lângă Gara de Nord, hrănește porumbei și câini de pripas, crede că teoriile lui filosofice sunt plagiate de oameni din toată lumea, plânge când descoperă o vulpe rănită pe marginea drumului și se revoltă când îl vede pe fostul președinte Ion Iliescu la o susținere de doctorat.

Cheia e la Dostoievski

Celălalt frate este „povestașul“, care citește mereu din Dostoievski. De fapt, Dostoievski este însoțitorul și mentorul lor, cel care face conexiunea magică între cei doi frați, cel care îi reunește și îi separă, continuu, până când povestea curge spre un azil de bătrâni. Sunt ambii frați acolo, e numai unul sau e doar o iluzie, un fâlfâit de pasăre pe care unul o vede, iar celălalt o ignoră?

Viața lui G. reprezintă debutul în proză al lui Mihai & Gabriel Vacariu, o carte în care elementele autobiografice și ficțiunea își dau mâna pentru a-l crea pe G., un personaj cu chipuri suprapuse, ce nu reușește să își găsească locul în lume.

5. Măștile fricii, de Camelia Cavadia, Editura TREI

„Măștile fricii” este cel de-al doilea roman scris de Camelia Cavadia, o carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să ne sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele.

Metamorfoze

O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa).
Camelia Cavadia a debutat cu romanul Vina, iar un an mai târziu a publicat Măștile fricii. Cel de-al treilea roman al său Purgatoriu îngerilor a venit după o pauză de doi ani.

6. Fără. Despre iubire, suferință și pierdere, de Aurora Liiceanu, Editura Polirom

Toţi am pierdut la un moment dat pe cineva drag. Sunt pierderi previzibile – ştim că partenerul de viaţă sau prietenul care suferă de o boală incurabilă nu va mai fi mult timp lângă noi – şi pierderi neaşteptate, ca atunci când primim vestea că el a murit într-un accident.

Să învăţăm să dansăm şchiopi

Sunt pierderi pe care nu le putem evita şi pierderi pentru care chiar noi suntem responsabili. Cum ne împăcăm cu ideea dispariţiei celor pe care îi iubim? Cum ne continuăm viaţa fără ei? Pentru a ilustra strategiile prin care oamenii fac faţă suferinţei, Aurora Liiceanu alege trei scriitori – Julian Barnes, Joan Didion şi Joyce Carol Oates – şi un personaj literar – Fermina Daza, protagonista romanului lui García Márquez Dragostea în vremea holerei.

Toţi îşi pierd partenerii de viaţă, toţi încearcă să înţeleagă moartea acestora şi să-şi învingă durerea. Deşi diferite, poveştile lor duc la aceeaşi concluzie: odată cu cei dragi moare şi o parte din noi, dar, aşa cum spune o altă scriitoare, Anne Lamott, trebuie să învăţăm să dansăm şchiopi.

7. Ecleziastul vesel, de Andrei Vieru, Editura Curtea Veche Publishing

„Ecleziastrul vesel” este o colecţie de eseuri strălucite, îndrăzneţe, nonconformiste, în care fineţea observaţiilor intră în competiţie cu profunzimea lor. Sunt meditaţii libere asupra artei şi a artiştilor, de la compozitori şi interpreţi până la mari scriitori, la care se adaugă analize politico-istorice (vizând dramele din Estul Europei) şi o analiză în perspectivă matematică a muzicii.

8. Toți copiii librăresei, de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în orașul natal, după o absență forțată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea e raționalizată, nu se mai găsește aproape nimic în magazine, lumina se ia timp de o oră pe zi, avorturile sunt interzise și metodele de contracepție inexistente, dragostea vine laolaltă cu amenințarea morții.

În cartierul de la marginea Piteștiului, Complexul este un întreg univers, planetele ce se rotesc în jurul propriilor axe sunt Alimentara, Măcelăria, Cofetăria, Merceria, Librăria, Ceasornicăria, Poșta.

Poți crede în promisiuni?

În viața librăresei, marcată de traumă pe când avea doar 17 ani mișună o mulțime de copii. De-a lungul verii, o idilă se înfiripă între ea și ceasornicar, un bărbat cu șapte ani mai în vârstă. Apariție atrăgătoare, ceasornicarul pare să-i promită că o va duce cu el către alte orizonturi – dar poți să crezi în promisiuni sau totul e scânteiere fugară?

„Toți copiii librăresei” este un cântec al însingurării și-al dragostei care poate fi aducătoare de moarte, din vremurile trăite de cei ce-au fost tineri în anii ’80. Un cântec pe-al cărui fundal este etalat un întreg evantai de povești cu copii.

9. Xanax, de Liviu Iancu, Editura TREI

„Xanax” este romanul de debut al jurnalistului Liviu Iancu și surprinde realitatea primelor decenii de după Revoluție – atmosfera din redacțiile presei din România, interacțiunile jurnalistului cu persoane influente (politic sau economic) -, fără a „farda” în niciun fel realitatea. Deși dur în felul său, romanul e plin de umor, de întâmplări și personaje memorabile. Xanax e în același timp o carte despre vulnerabilitatea umană, despre frici, iubire și dorința de a merge înainte, oricât de greu ar fi uneori.

Liviu Iancu nu se străduiește prea mult să camufleze identitatea personajelor, conștient că lucrul acesta îi va atrage antipatia celor ce se vor recunoaște în carte, preferând veridicitatea și adevărul, în schimbul eludării lor.

10. Es Mal Pas, de Iren Mate, Editura Curtea Veche Publishing

„Es Mal Pas” străbate succint șase generații de femei și patru de bărbați. Peste toate survolează o privire fermă care păstrează doar fotografiile din călătoriile nefăcute. Două călătorii într-o viață. În una, încape toată viața netrăită. În cealaltă, promisiunea unui ținut imaginar. Între cele două, femeia care vrea mereu ceea ce nu are.