1. „Construind Unirea cea Mare”

Coordonatori: Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Ioana-Mihaela Bonda, Ana Victoria Sima, Teodor Laurențiu Popescu

Editura Școala Ardeleană

Marea Unire, dincolo de toți factorii complecși care au determinat-o, rămâne cel mai înalt gest de voință colectivă înfăptuit de națiunea română. Pentru a fi adevărați urmași ai acelor făuritori de țară de acum un secol, ar trebui să continuăm sublima lor întreprindere, să avem încredere în noi și în Țara Românească, să construim un prezent realist și să pregătim un viitor bun pentru copiii și nepoții noștri, într-o Europă pașnică, unită și prosperă.

Demnă legitimare

Dar ca să avem forța să le facem pe toate, este nevoie de un lucru aparent simplu: să cunoaștem, așa cum a fost, epopeea noastră de Unire, derulată în urma Marelui Război, să avem acces la sursele istorice și la interpretările lor firești. De aceea, cel mai frumos dar făcut românilor de către Universitatea Babeș-Bolyai la Centenar, după o sută de ani de la pătrunderea noastră pe magistrala lumii contemporane, sunt aceste volume de mărturii și de istorii, care ne legitimează existența demnă în cadrul concertului mondial al națiunilor. (IOAN-AUREL POP)

I: DE LA REVOLUŢIA PAŞOPTISTĂ LA FORMAREA PARTIDULUI NAŢIONAL ROMÂN (1848-1881)

Volum îngrijit și prefață de Mircea-Gheorghe Abrudan
Au colaborat: Emanuel Bădescu, Mihaela Bedecean, Ioana-Mihaela Bonda, Cecilia Cârja, Marius Eppel, Andreea Dăncilă-Ineoan, Georgeta Ionescu, Mihai-Octavian Groza, Ovidiu-Emil Iudean, Teodora Mihalache, Gheorghe Neacșu, Flaviu Vasile Rus, Natalia Tampa

Izvoare istorice

Volumul I al seriei documentare „Construind Unirea cea Mare” restituie mediului cultural românesc, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, principalele izvoare istorice din perioada pașoptistă până în momentul proclamării Regatului Român.
Sursele surprind dezideratele de unitate politică, culturală și bisericească ale românilor din toate regiunile locuite în majoritate de ei, ilustrând visele, viziunile și proiectele clare ale elitei pașoptiste asupra viitorului comun al „Românimii”, toate acestea înscriindu-se pentru totdeauna în cartea de istorie a unirii românilor.
Acest prim volum și toate celelalte care îi vor urma nu și-au propus altceva decât să rescrie pentru generațiile de astăzi și de mâine această carte de istorie fundamentată pe surse primare din epocă, nu pe mituri, păreri sau pe povești. (MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN)

Din interior, din afară

II: NAȚIUNE ȘI REGALITATE (1881-1914)

Volum îngrijit și prefață de Andreea Dăncilă-Ineoan și Ovidiu-Emil Iudean
Au colaborat: Mircea-Gheorghe Abrudan, Emanuel Bădescu, Mihaela Bedecean, Ioana-Mihaela Bonda, Cecilia Cârja, Marius Eppel, Georgeta Ionescu, Mihai-Octavian Groza, Teodora Mihalache, Gheorghe Neacșu, Flaviu Vasile Rus, Claudia Septimia Sabău, Natalia Tampa

Volumul de față are avantajul de a oferi celui interesat de felul în care se articulează mișcarea națională atât privirea dinăuntru, care surprinde intensitatea fenomenului în rândul comunității românești, de către actori implicați în procesul acestei emancipări naționale, dar și privirea din afară, realizată de martori străini, care înregistrează morfologia acestui fenomen cu detașare și cu suficientă luciditate.

Privilegiu al lecturii

Dacă în primul caz, cei care consemnează sunt predominant actanții, liderii mișcării naționale, în cel de-al doilea e vorba mai ales de „gulerele albe”, diplomații străini acreditați la București, interesați să trimită țărilor lor analize pertinente despre starea politicii externe românești. Intersecția acestor tipuri de surse interne și externe în cadrul acestui volum reprezintă pentru cititorii interesați de felul în care se produce mobilizarea națională modernă un adevărat privilegiu al lecturii. (ANDREEA DĂNCILĂ-INEOAN, OVIDIU-EMIL IUDEAN)

III: DE LA MARELE RĂZBOI LA ROMÂNIA ÎNTREGITĂ (1914-1922)

Volum îngrijit și prefață de Mihai-Octavian Groza și Claudia Septimia Sabău
Au colaborat: Mircea-Gheorghe Abrudan, Emanuel Bădescu, Mihaela Bedecean, Ioana-Mihaela Bonda, Cecilia Cârja, Marius Eppel, Georgeta Ionescu, Andreea Dăncilă-Ineoan, Ovidiu-Emil Iudean, Teodora Mihalache, Gheorghe Neacșu, Natalia Tampa

250 de documente într-un singur volum

Volumul III al colecției „Construind Unirea cea Mare” reprezintă o sinteză a evenimentelor istorice desfășurate între anii 1914 și 1922. Documentele surprind cele mai semnificative momente şi implicarea personalităților vremii, începând cu dezbaterile privind intrarea României în Primul Război Mondial, implicarea acesteia în conflict, realizarea şi recunoaşterea internațională a Marii Uniri şi încheind cu momentul încoronării suveranilor României Mari.
Informațiile cuprinse în cele peste 250 de documente ale volumului ilustrează eforturile politice și diplomatice depuse atât de românii din Regatul României, cât și de cei din provinciile aflate sub dominație străină, pentru realizarea statului național unitar. (MIHAI-OCTAVIAN GROZA, CLAUDIA SEPTIMIA SABĂU)

Arad, pol al puterii românești

IV: CONSTITUIREA INSTITUȚIILOR NAȚIONALE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA

Volum îngrijit și prefață de Cecilia Cârja
Au colaborat: Emanuel Bădescu, Marius Eppel, Georgeta Ionescu, Gheorghe Neacșu, Teodor Laurențiu Popescu, Natalia Tampa

Documentele adunate în volumul de față reflectă capacitatea de mobilizare și de angajare a românilor într-o dinamică ce viza transpunerea în fapt a proiectului de unitate națională. În marea lor majoritate, acestea surprind constituirea la nivel județean și local a Consiliilor și Gărzilor Naționale Române, proces desfășurat sub coordonarea și cu sprijinul Consiliului Național Român Central de la Arad, recunoscut ca pol central al puterii românești din această perioadă.

Transfer de putere

În același timp, documentele sunt extrem de relevante pentru efortul de informare a mediilor politico-diplomatice și a opiniei publice internaționale cu privire la justețea cauzei românești și, deopotrivă, pentru demersul de organizare a structurilor politico-administrative românești în spațiul intracarpatic și pentru transferul de putere dinspre lumea veche înspre noile realități care se nășteau la sfârșitul Marelui Război. (CECILIA CÂRJA)

V: DEMOCRAȚIE ȘI SPIRIT CIVIC. CREDENȚIONALE (1)

Volum îngrijit de Mihaela Bedecean
Prefață de Mihaela Bedecean și Ioana-Mihaela Bonda
Au colaborat: Ioana-Mihaela Bonda, Cecilia Cârja, Marius Eppel, Andreea Dăncilă-Ineoan, Ovidiu-Emil Iudean, Teodora Mihalache, Teodor Laurențiu Popescu, Claudia Septimia Sabău, Natalia Tampa

Istorie scrisă de românii obișnuiți

Lectura mărturiilor despre unitate națională, concretizate în Documentele Unirii cuprinse în acest volum, ilustrează reverberațiile pe care le-a avut ideea națională. Profunzimea și mesajul acesteia au urmat o traiectorie verticală, regăsindu-se la aceeași intensitate atât în marile centre urbane, cât și în cele mai mici comunități rurale, de la nivelul elitei politice până la oamenii simpli.

Actele Unirii, fie acestea credenționale, procese-verbale sau hotărâri, reprezintă, în fapt, un capitol de istorie scris de românii obișnuiți ai acestui neam, care au reușit să împlinească dorința de a crea România Mare, un dor preluat, ca o moștenire sfântă, de la generațiile anterioare. (MIHAELA BEDECEAN)

Alba Iulia

VI: DEMOCRAȚIE ȘI SPIRIT CIVIC. CREDENȚIONALE (2)

Volum îngrijit de Ioana-Mihaela Bonda
Au colaborat: Mihaela Bedecean, Cecilia Cârja, Andreea Dăncilă-Ineoan, Ovidiu-Emil Iudean, Teodora Mihalache, Teodor Laurențiu Popescu, Claudia Septimia Sabău, Natalia Tampa

Lunile noiembrie și decembrie ale anului 1918 reprezintă momentul în care proiectul de unitate națională a intrat în ultima sa etapă, cea a organizării finale, transformându-se dintr-un proces discursiv în unul concret, prin care s-a pus în aplicare programul de acțiune privind organizarea adunării constituante de la Alba Iulia.

Textele din acest volum ilustrează tocmai momentul preparativelor pentru unire, al implicării organismelor politice și administrative în acțiunile derulate și, mai cu seamă, concursul și adeziunea totală a populației la buna desfășurare a Marii Adunări și la realizarea obiectivului propus. Parcurgerea materialului documentar vine să întărească o realitate: românii ardeleni și cei bănățeni din monarhia dualistă au dorit, au așteptat, au pregătit și au realizat Unirea cu Țara. (IOANA-MIHAELA BONDA)

Dacia, România întregită

VII: DE LA SARMIZEGETUSA LA ALBA IULIA. STAT ȘI STATALITATE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Volum îngrijit și prefață de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan
Autori: Susana Andea, Ioan Bolovan, Ionuț Costea, Gheorghe Iacob, Coriolan Horațiu Opreanu, Ioan-Aurel Pop, Aurel Rustoiu, Tudor Sălăgean

Prezentul volum se justifică prin nevoia de a avea, pe lângă miile de documente conținute în cele șapte volume, imaginea de ansamblu a devenirii acestui spațiu, de la entitatea politico-administrativă cunoscută din Antichitate drept „Dacia” la noua și moderna Dacie, adică la România Întregită.

Unitatea românească medievală, în formele sale politico-administrative, dar mai ales culturale și spirituale, a constituit premisa dezvoltării națiunii române moderne, proces consonant cu ceea ce se întâmplase mai devreme în Occident și oarecum sincron în Europa Centrală și de Sud-Est. Românii s-au încadrat și ei într-un proces similar, mai întâi reușind, în mod pașnic, să-și clădească „Piemontul” lor, prin unirea, la 1859, a Moldovei cu Țara Românească.
Deplina unitate național-statală a românilor a mai trebuit să aștepte câteva decenii, ea devenind realitate politică la sfârșitul Marelui Război care a izbucnit în vara anului 1914. (IOAN-AUREL POP, IOAN BOLOVAN)

Elita la unison

VIII: TRADIȚIE – INTEGRARE – MODERNITATE ÎN LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ DIN PRIMUL DECENIU INTERBELIC

Volum îngrijit de Marcela Sălăgean, Marina Trufan, Marius Mureșan, Gheorghe Cazacu, Adrian Iușan
Prefață de Marcela Sălăgean

Încă din primăvara anului 1918, după proclamarea unirii Basarabiei cu Regatul Român, dar mai ales după 1 Decembrie 1918, pe lângă demersurile diplomatice privind recunoașterea internațională a noilor frontiere ale țării, elita politică românească a avut drept obiectiv consolidarea internă a României, prin adoptarea unor măsuri legislative privind integrarea provinciilor unite, modernizarea și dezvoltarea țării, în ansamblul său.

Realizările acelor vremi au fost catalogate în mod diferit atât de contemporani, cât și de analiștii din deceniile care au urmat. Indiferent de aprecierile sau criticile exprimate, cei care au studiat istoria României interbelice sunt de acord că progresul a fost evident, iar acel mare proiect național, „România Mare”, realizat de o elită aflată la unison, indiferent de propriile opțiuni politico-ideologice, a constituit un model ce a rămas în memoria colectivă pe tot parcursul epocii contemporane. (MARCELA SĂLĂGEAN, MARINA TRUFAN, MARIUS MUREȘAN, GHEORGHE CAZACU, ADRIAN IUȘAN)

Editura Școala Ardeleană, decorată de Klaus Iohannis

Ca semn de apreciere a importanței acestei monumentale lucrări, Editura Școala Ardeleană a fost decorată recent de președintele Klaus Iohannis cu Medalia Aniversară Centenarul Marii Uniri.

„Este o înaltă recunoaștere a proiectului editorial Seria Centenar, în care am publicat cărți de mare însemnătate istorică, spirituală și culturală pentru poporul român. Mă gândesc în primul rând la această lucrare apărută sub egida Universității Babeș-Bolyai, «Construind Unirea cea Mare», o ediție de lux, în 8 volume, însumând 8.500 de pagini, realizată de 30 de istorici și coordonată de Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Ioana-Mihaela Bonda, Ana Victoria Sima și Teodor Laurențiu Popescu”, a menționat Vasile George Dâncu, directorul editurii Școala Ardeleană.

Identitate

„Conferirea medaliei aniversare ne întărește în hotărârea de a continua editarea cărților consacrate României unite. În aceste vremuri grele, de izolare, vă invităm să citiți cărțile noastre dedicate Centenarului Marii Uniri. O lectură-îndemn de a ne întoarce la valorile naționale și a ne regăsi identitatea românească”, a încheiat Vasile George Dâncu.

2. „Cine sunt românii? Perspective asupra identității naționale”, coordonator Vasile Boari, Editura Școala Ardeleană

O nouă întreprindere editorială impresionantă, cu 57 de autori – sper c-am numărat corect – și nu mai puțin de 800 de pagini! Avantajul este că volumul este împărțit în volumașe de sine stătătoare, ce pot fi citite, bineînțeles, independent unele de altele, fără a se pierde din vedere întregul.

Explicații

„Nu este un lucru ușor să compatibilizezi contribuții atât de diferite, scrise de autori diferiți, cu viziuni diferite, cu moduri de abordare și cu stiluri diferite. Riscul major, aici, este să rezulte un volum eterogen, lipsit de unitatea necesară. Pe de altă parte, am fost pe deplin convins că o lucrare despre identitatea națională, în prezent, nu poate fi decât «opera» unei echipe de specialiști. Nimeni nu mai este, astăzi, «specialist» în toate încât să poată singur asuma subiecte din domenii atât de diverse”, a apreciat și coordonatorul acestei minunate lucrări, Vasile Boari.

3. „Mărturisiri, volumele I-III”, General Radu R. Rosetti, Editura Litera, Colecția Kronika

Concepute în anii 1930, primele două volume de „Mărturisiri” au fost publicate în 1940 și 1941, fiind dedicate memoriei părinților și a soției sale, având anul 1907 ca legătură între ele, an cu reverberații adânci în societatea românească – răscoala țărănească –, dar și în viața personală a autorului – căsătoria.

Al treilea volum, acoperind perioada 1914–1919, a fost redactat în anii 1940, dar publicat postum (1997). Aceste ultime mărturisiri autobiografice sunt mai amplu și mai riguros concepute ca urmare a jurnalului personal folosit ca sursă documentară. Sfârșitul dramatic al autorului nu i-a mai permis continuarea seriei de Mărturisiri.

Valoare documentară de excepție

Opera memorialistică a „Generalului“ – cum i se spunea în mediul academic – completează imaginea și înțelegerea parcursului societății românești spre realizarea unui stat modern și întregit în hotarele sale firești.

Aceste amintiri și impresii personale au o valoare documentară de excepție, atât pentru perceperea relațiilor umane, a obiceiurilor și a mentalităților din societatea noastră, cât și pentru cunoașterea mediului militar românesc într-o epocă aflată la întretăierea dintre două secole (Maria Georgescu)

4. „Panorama comunismului în Moldova sovietică”, editor Liliana Corobca, Editura Polirom

„34 de specialişti din Republica Moldova oferă o perspectivă clară şi coerentă asupra regimului comunist din această ţară. Sunt aduse în atenţia cititorilor subiecte din istoria, politica şi cultura Moldovei sovietice, mai puţin sau deloc cunoscute şi cercetate în spaţiul românesc: de la formarea şi evoluţia RASSM, deportările staliniste sau foametea de după cel de-al Doilea Război Mondial la simbolurile de stat ale RSSM, politica naţională, religie, învăţământ, minorităţi, legislaţie, patrimoniu cultural, dimensiuni ale cotidianului etc.

Dacă în 2018 s-a vorbit mult despre ce a unit provinciile româneşti, acum, la 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, am încercat să aflăm ce ne desparte, întrucât comunismul, prin politicile sale profund şi constant românofobe, a pus un zid înalt şi lung, cât 46 de ani (1945-1991), izolând şi îndepărtând România de Basarabia.

Provocare

Deşi vecine şi vorbind aceeaşi limbă, «comunismele» noastre s-au dovedit diferite în foarte multe aspecte, care n-au fost niciodată analizate până acum în plan comparativ. Provocare pentru publicul tânăr de ambele părţi ale Prutului, născut în preajma sau după căderea regimului comunist, instrument de lectură pentru specialişti din diverse zone, provocare pentru orice cititor de bună-credinţă care îşi propune să înţeleagă acea perioadă şi acel spaţiu încă aproape exotic.” (Liliana Corobca)

5. „Istoria Transilvaniei”, de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, Editura Școala Ardeleană

„ (…) Numele de Transilvania se va auzi însă mai des în acești ani, din mai multe motive: în 2014, s-au împlinit 100 de ani de când cam jumătate dintre toți românii de-atunci (din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Basarabia) au intrat oficial în Marele Război, pentru o cauză care nu era a lor, ci a imperiilor care-i stăpâneau; în 1916, adică acum exact un secol, intra în luptă și România, adică „treceau batalioane române Carpații” pentru „desrobirea neamului”, iar frații au ajuns să fie contrapuși fraților (moment reflectat literar de Liviu Rebreanu, în Pădurea spânzuraților); la 1918, prin cel mai important act de voință națională românească, provinciile românești – între care și Transilvania – s-au unit cu Țara; în 1919-1920, Conferința de Pace de la Paris a recunoscut pe plan internațional deciziile de unitate națională ale poporului român, ca și pe cele ale polonezilor, ale cehilor și slovacilor, ale sârbilor, croaților, slovenilor etc.

Acte de interes secular

Firește, aceste acte, ca aproape orice lucru omenesc, au fost fericite pentru unii și triste pentru alții. De aceea, ele, după un secol de la petrecerea lor, suscită și vor suscita interesul publicului, al unor specialiști, al mass-media, cu luări de poziție foarte diferite. În acest context, Transilvania va fi invocată și evocată tot mai des, motiv pentru care nu este de prisos să-i rememorăm trecutul (…)” (Autorii)

6. „Revoluția din 1989. Învinși și învingători”, volum coordonat de Anneli Ute Gabanyi, Alexandru Muraru, Andrei Muraru, Daniel Șandru, Editura Polirom

Moment controversat al istoriei României, evenimentele din decembrie 1989 dau naștere și astăzi unor dezbateri aprinse cu privire la caracterul lor – a fost revoluție, revoltă populară sau lovitură de stat? „Momentul fondator” al României democratice, după mai bine de 50 de ani de regimuri dictatoriale, Revoluția din decembrie 1989 a devenit granița în timp între două regimuri politice și între două lumi. Din cauza caracterului lor violent și a numărului mare de victime, evenimentele din decembrie 1989 au lăsat urme distincte în memoria colectivă și în cea istorică, precum și în felul în care a fost percepută, la nivel individual sau colectiv, ideea de „revoluție” după prăbușirea comunismului.

Ce nu s-a spus despre procesul soților Ceaușescu?

Ce au urmărit participanții? Ce rol a jucat Securitatea, principalul organ represiv al regimului? Cât adevăr există în teoria unei intervenții externe? Ce nu s-a spus despre procesul soților Ceaușescu? Care este raportul dintre adevărul juridic și cel istoric cu privire la cele întâmplate în decembrie 1989? Care sunt preliminariile și principalele etape ale prăbușirii și preluării/transferului de putere? Ce au declarat actorii implicați?

Clivaj

Acest volum colectiv aprofundează, rediscută și reevaluează Revoluția Română cu metode de analiză specifice unor domenii diverse: istorie (politică, militară, socială), drept, relații internaționale, științe politice ș.a. Toate aceste cercetări pot fi subsumate clivajului dintre „învinși” și „învingători”, important pentru prezentul societății românești.

7. „Re de Dacia. Un proiect de la sfârșitul Evului Mediu”, de Ioan-Aurel Pop și Alexandru Simon, Editura Școala Ardeleană

„În cancelaria Republicii Sfântului Marcu, „Dacia” a făcut parte – în mod oficial în acte – alături de Regatele Ungariei, Poloniei şi – ulterior – al Croaţiei dintr-o singură unitate regională, situată spre marginea răsăriteană a Creştinătăţii, de la începutul primăverii anului 1496 şi până după bătălia de la Mohács (29 august 1526), supraviețuind sigur până în iarna anului 1527-1528.

„De la mica la marea Europă”

Prin „Dacia”, teritoriile locuite de români au primit în mod generic o formă de entitate statală unitară, specifică epocii Renașterii, entitate demnă de o posibilă reconstituire concretă în viitor. Formula era conștientizată de către liderii politici notabili de la sfârşitul Evului Mediu (şi nu doar de către cărturarii umaniști), tocmai când se produceau finalul „Reconquistei” iberice și descoperirea Americii (1492), ca și acceptarea europeană a stăpânirii turce pe Bosfor (însuşi Leonardo da Vinci grăbindu-se să-i propună sultanului Baiazid al II-lea, la 1502, un pod peste strâmtori).

Unghiul de sud-vest al Europei se debarasa de islam, cel de sud-est accepta islamul, în clipa în care vechiul continent își revărsa preaplinul, inaugurând expansiunea europeană peste mări. Era, ante litteram, o încercare spectaculoasă de trecere „de la mica la marea Europă”, nevalidată deocamdată spre est, dar reușită spre vest, spre Lumea Nouă. „Dacia” se adăuga acum noii arhitecturi europene, pe fondul vechii Republici Creștine, dar cu privirea ațintită spre viitor. (Autorii)

Noi documente

8. „Holocaustul în România”, de Radu Ioanid, Editura Polirom

„Volumul este o demonstrație a faptului că istoria se rescrie, se completează, se nuanțează, dar în liniile sale matriceale rămâne aceeași. Condiția suficientă este accesul la arhive și mărturii și o analiză fără prejudecăți a acestora. După mai bine de zece ani de la „Evreii sub regimul Ion Antonescu”, Radu Ioanid reia tema Holocaustului din România coroborând noi documente și mărturii. A rezultat o istorie mai amplă a tragediei distrugerii evreilor din România.” (Alexandru Florian)

„Noi documente și cercetarea ulterioară a arhivelor de la USHMM și a celor românești au îmbogățit această a treia ediție a volumului inovator al lui Radu Ioanid, confirmând astfel că acesta este studiul definitoriu cu privire la Holocaustul din România. Oferind o descriere și o analiză competentă a celui mai întunecat episod din istoria României, Radu Ioanid le dă românilor ocazia de a-și privi în față, cu seriozitate, trecutul.” (Dennis Deletant)

Ediţia a III-a revăzută şi adăugită
Coeditare cu Editura Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.

Apropierea de adevăr

9. „Ispititoarea Transilvanie. Multiperspectivitate și adevăr în istoria unei provincii”, de Ioan Bolovan și Sorina Paula Bolovan, Editura Școala Ardeleană

Meseria istoricului este să caute trecutul și să încerce cu obiectivitate, bună-credință și apelând, firește, la izvoare și la o metodologie adecvată să se apropie cât mai mult de adevăr. În același timp, el trebuie să fie convins de relativitatea scrierilor lui atâta vreme cât adevărul absolut nu-i este îngăduit istoricului.

De aceea, niciun slujitor al muzei Clio nu poate să-și aroge pretenția că scrierile lui sunt perfecte, că reprezintă unica versiune de reconstituire a trecutului. De aceea apar de multe ori polemicile istoriografice, fiindcă unii istorici caută să-și impună punctul de vedere ca fiind unica versiune asupra trecutului. Perspectiva multiplă reprezintă un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a lămuri complexitatea unei situaţii şi pentru a descoperi ceea ce s-a întâmplat şi de ce. (Autorii)

Culegere de interviuri

10. „Academia politică de la Aiud. Deținuți politici în România anilor ’80”, Borbély Ernő, Editura Polirom

Ediție îngrijită de Dalia Báthory și Andreea Cârstea

„Academia politică de la Aiud” este rezultatul celei mai ample campanii de culegere de interviuri cu foşti deţinuţi politici din România anilor ’80, iniţiată de Borbély Ernő, el însuşi încarcerat la Aiud în aceeaşi perioadă. Mărturiile reunite aici sînt însoţite de o analiză a contextului care a făcut posibilă detenţia politică, astfel încât cititorul să înţeleagă pe deplin evenimentele relatate. Un volum necesar, care constituie o sursă documentară importantă pentru clarificarea unei părţi a istoriei recente. (Editorii)

Carte apărută cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.