După cazul polițistului pedofil din Capitală, tot mai mute cazuri de agresiuni sexuale ies la iveală, multe dintre aceste abuzuri fiind comise de oameni în poziții de autoritate.
De la procurori obsedați sexual precum cel de la Oravița la polițiști ca Eugen Stan și alții despre care au început să apară informații, până la profesori sau educatoare care își agresează elevii și incidente la mitinguri, imaginile video arată nenumărate acte de violență care, cu ajutorul acestor filmări, pot fi probate și pedepsite.
Camere de supraveghere sunt peste tot, fără a fi marcată prezența lor, și oricine poate filma cu un telefon. Dincolo de aceste dispozitive „civile”, probabil că și diversele servicii secrete filmează și înregistrează în diverse locuri și cu diverse scopuri. Astfel, e destul de ușor, pentru autorități, să afle despre aproape orice cetățean ce se mișcă prin spațiul public unde a fost și ce a făcut.
Unii spun că cei care nu sunt infractori nu au nimic de ascuns, alții spun că a trăi sub ochiul lui „Big Brother” e lipsă de libertate. Noi vă invităm să vă gândiți în câte cazuri supravegherea a reușit să prevină agresiunile sau doar să ajute la prinderea și pedepsirea - mereu tardivă - a răufăcătorilor. Și să ne spuneți apoi cum și unde ați accepta să fiți filmați.